[marţi, 28 ianuarie] Cel Preaînalt domneşte…
În ciuda faptului că i se spusese să se pocăiască și să caute iertarea lui Dumnezeu, mândria fără margini a lui Nebucadnețar a făcut ca această pedeapsă cerească să fie adusă la îndeplinire (Daniel 4:28-33). În timp ce se plimba prin palatul său și se măgulea cu cele realizate, împăratul a fost atins de o boală mintală care l-a făcut să fie alungat din palat. Posibil să fi suferit de o tulburare mintală numită în zilele noastre zoantropie, care îl face pe pacient să se comporte ca un animal.
4. Ce ne spun versetele de mai jos despre şansa pe care a avut-o împăratul de a evita pedeapsa?
2 Împăraţi 20:2-5
”Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune: 3 „Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. 4 Isaia, care ieşise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc când Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 5 „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi te vei sui la Casa Domnului.”
Iona 3:10
”Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.”
Ieremia 18:7,8
”7 Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie, că-l voi smulge, că-l voi surpa şi că-l voi nimici, 8 dar, dacă neamul acesta despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac”
Din nefericire, Nebucadnețar a trebuit să-și învețe lecția pe calea grea. Când a primit puterea împărătească, Nebucadnețar nu a avut capacitatea de a se gândi la relația lui cu Dumnezeu. Astfel, lipsindu-l pe împărat de autoritatea lui regală și trimițându-l să trăiască împreună cu fiarele pământului, Dumnezeu i-a dat ocazia să-și recunoască dependența totală de El. De fapt, lecția supremă pe care Dumnezeu a dorit să i-o dea acestui împărat arogant a fost să-l facă să recunoască „stăpânirea Celui ce este în ceruri” (Daniel 4:26). Într-adevăr, pedeapsa rostită în dreptul împăratului avea un scop mai măreț în planul lui Dumnezeu, lucru exprimat foarte clar în hotărârea din „sfatul străjerilor” cerești: „Ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că o dă cui Îi place și înalță în ea pe cel mai de jos dintre oameni” (Daniel 4:17).
Pedeapsa primită de Nebucadnețar ar trebui să fie o lecție pentru noi toți. Deoarece și noi facem parte dintre „cei vii”, ar fi bine să luăm seama la lecția importantă care trebuie învățată de aici: „Cel preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor.”
De ce este important să învăţăm că Cel Preaînalt stăpânește? Ce impact ar trebui să aibă această recunoaștere asupra modului în care ne comportăm cu cei asupra cărora avem putere?
