[joi, 26 decembrie] Smerenie și perseverenţă

 

 

5. Cum vezi decizia lui Ezra de a nu-i vorbi împăratului – ca pe un act de curaj sau ca pe o nesăbuinţă? Cum au dat dovadă și Ezra, și poporul de smerenie?

 

Ezra 8:21-23,31,32

”21 Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri şi pentru tot ce era al nostru. 22 Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.” 23 Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.

31 Am plecat de la râul Ahava ca să ne ducem la Ierusalim în a douăsprezecea zi a lunii întâi. Mâna Dumnezeului nostru a fost peste noi şi ne-a păzit de loviturile vrăjmaşului şi de orice piedică pe drum. 32 Am ajuns la Ierusalim şi ne-am odihnit acolo trei zile.”

 

Ezra a crezut că Dumnezeu Se putea descoperi mai bine dacă nu cereau nimic din partea împăratului. Astfel, când au ajuns fără probleme în Iuda, acest lucru I­-a fost atribuit lui Dumnezeu. Poate că în unele situații ne bazăm prea mult pe alți oameni și nu atât de mult pe Dumnezeu, nu Îl lăsăm să-­Și descopere El puterea. Ezra a ales să Îl lase pe Dumnezeu să lucreze în această situație și i­-a dovedit împăratului că Dumnezeul evreilor era un Dumnezeu puternic.

 

Totuși Ezra nu a acționat din încumetare. El a adunat poporul și cu toții au postit și s­-au rugat. Ei nu au pornit în călătorie înainte de a petrece timp cu Dumnezeu. Poporul a venit înaintea lui Dumnezeu cu smerenie, cerând protecția Sa ca semn al puterii Sale și El a răspuns.

 

6. Cum a dat dovadă Neemia de smerenie?

 

Neemia 5:14-19

”14 Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n-am trăit din veniturile cuvenite dregătorului. 15 Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu n-am făcut aşa din frică de Dumnezeu. 16 Ba mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor şi toţi slujitorii mei erau la lucru. 17 Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei şi dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur. 18 Mi se pregătea în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări şi, la fiecare zece zile, se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n-am cerut veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia. 19 Adu-Ţi aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!”

 

Conducătorii adevărați trebuie să fie dispuși să se smerească și să fie slujitori. Liderii competenți nu cer și nu au nevoie de un „titlu” pentru a câștiga onoare. Neemia avea întotdeauna ușa deschisă pentru oricine și era darnic cu poporul. El a arătat că are credință, iar consacrarea lui deosebită față de Dumnezeu a fost un exemplu pentru popor. El avea o personalitate puternică și era un om înțelept, dar nu s-­a plasat mai presus de alții ca fiind superior. La acea vreme, Neemia deținea cea mai înaltă poziție în Iuda, dar el era un om mărinimos. Prin aceasta, el reflecta viața și învățăturile Domnului Isus, care ne învață că slujirea este cea mai bună cale de a conduce. Așa a făcut El și așa trebuie să facem și noi, indiferent de poziția pe care o avem.

 

Ce ne învață cuvintele lui Isus din Marcu 9:35 despre ce înseamnă pentru Dumnezeu să fii un conducător adevărat?