[joi, 28 noiembrie] În cetatea sfântă
8. De ce a trebuit să se tragă la sorţi pentru a stabili cine să locuiască în Ierusalim și cine în celelalte cetăţi?
Neemia 11:1,2
”Căpeteniile poporului s-au aşezat la Ierusalim. Cealaltă parte a poporului a tras la sorţ, pentru ca unul din zece să vină să locuiască la Ierusalim în cetatea sfântă, iar ceilalţi să locuiască în cetăţi. 2 Poporul a binecuvântat pe toţi cei ce au primit de bunăvoie să locuiască la Ierusalim.”
Ce ne învață Neemia 11? Era necesar ca locuitorii Ierusalimului să fie dintre cei nou-veniți, care se întorseseră din robie.
În aparență, era mai ușor să trăiești la sat decât în cetate. Oamenii aveau terenul lor, moștenit de la înaintașii lor. A-l abandona și a se muta în Ierusalim era un sacrificiu și mulți s-ar fi simțit îndreptățiți să creadă că erau „smulși din rădăcini” dacă plecau. Viața venea cu noi provocări și stilul de viață în cetate era cu totul diferit de traiul la țară. Întotdeauna, mutarea într-un loc nou, necunoscut, este dificilă.
Este greu să te muți într-un alt oraș sau într-o altă țară, unde trebuie să fie vestită Evanghelia. Misiunea în orașe cere dispoziția de a înfrunta surprize și greutăți.
„Lucrătorii noștri nu înaintează cum ar trebui. Conducătorii noștri nu-și dau seama de lucrarea care trebuie făcută. Când mă gândesc la orașele în care s-a făcut atât de puțin și în care se află mii de oameni care ar trebui să fie avertizați cu privire la apropiata venire a Mântuitorului, sunt cuprinsă de o puternică dorință de a vedea bărbați și femei pornind la lucrare în puterea Duhului Sfânt, umpluți de iubirea Domnului Hristos pentru sufletele care stau să piară.” – Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 7, p. 40
9. De ce este menţionată o listă lungă de preoţi și leviţi în cartea lui Neemia? Care este legătura dintre ei și consacrarea zidului Ierusalimului descrisă în a doua parte a capitolului 12?
Neemia 12
”Iată preoţii şi leviţii care s-au întors cu Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi cu Iosua: Seraia, Ieremia, Ezra, 2 Amaria, Maluc, Hatuş, 3 Şecania, Rehum, Meremot, 4 Ido, Ghinetoi, Abia, 5 Miiamin, Maadia, Bilga, 6 Şemaia, Ioiarib, Iedaia, 7 Salu, Amoc, Hilchia, Iedaia. Aceştia au fost căpeteniile preoţilor şi ale fraţilor lor, pe vremea lui Iosua. 8 Leviţi: Iosua, Binui, Cadmiel, Şerebia, Iuda, Matania, care cârmuia împreună cu fraţii săi cântarea laudelor; 9 Bacbuchia şi Uni, care îşi împlineau slujbele lângă fraţii lor. 10 Iosua a născut pe Ioiachim, Ioiachim a născut pe Eliaşib, Eliaşib a născut pe Ioiada, 11 Ioiada a născut pe Ionatan şi Ionatan a născut pe Iadua. 12 Iată care erau pe vremea lui Ioiachim preoţii, capi de familii: pentru Seraia, Meraia; pentru Ieremia, Hanania; 13 pentru Ezra, Meşulam; pentru Amaria, Iohanan; 14 pentru Meluchi, Ionatan; pentru Şebania, Iosif; 15 pentru Harim, Adna; pentru Meraioat, Helcai; 16 pentru Ido, Zaharia; pentru Ghineton, Meşulam; 17 pentru Abia, Zicri; pentru Miniamin şi Moadia, Piltai; 18 pentru Bilga, Şamua; pentru Şemaia, Ionatan; 19 pentru Ioiarib, Matnai; pentru Iedaia, Uzi; 20 pentru Salai, Calai; pentru Amoc, Eber; 21 pentru Hilchia, Haşabia; pentru Iedaia, Netaneel. 22 Pe vremea lui Eliaşib, lui Ioiada, lui Iohanan şi lui Iadua, leviţii, capi de familii, şi preoţii, au fost scrişi sub domnia lui Darius, Persanul. 23 Fiii lui Levi, capi de familii, au fost scrişi în Cartea Cronicilor până pe vremea lui Iohanan, fiul lui Eliaşib. 24 Căpeteniile leviţilor, Haşabia, Şerebia şi Iosua, fiul lui Cadmiel, şi fraţii lor împreună cu ei, stând unii în faţa altora, erau însărcinaţi să mărească şi să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, omul lui Dumnezeu. 25 Matania, Bacbuchia, Obadia, Meşulam, Talmon şi Acub, uşieri, făceau de strajă la cămările de la porţi. 26 Ei trăiau pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, şi pe vremea lui Neemia, dregătorul, şi pe vremea preotului şi cărturarului Ezra. 27 La sfinţirea zidurilor Ierusalimului, au chemat pe leviţi din toate locurile în care locuiau şi i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfinţirea şi sărbătoarea cu laude şi cântări, în sunet de chimvale, alăute şi harpe. 28 Fiii cântăreţilor s-au strâns din împrejurimile Ierusalimului, din satele slujitorilor Templului, 29 din Bet-Ghilgal şi din ţinutul Ghebei şi din Azmavet, căci cântăreţii îşi zidiseră sate împrejurul Ierusalimului. 30 Preoţii şi leviţii s-au curăţit şi au curăţit şi pe popor, porţile şi zidul. 31 Am suit pe zid pe căpeteniile lui Iuda şi am făcut două coruri mari. Cel dintâi a pornit pe partea dreaptă a zidului, spre Poarta Gunoiului. 32 În urma acestui cor mergeau Hosea şi jumătate din căpeteniile lui Iuda, 33 Azaria, Ezra, Meşulam, 34 Iuda, Beniamin, Şemaia şi Ieremia, 35 unii din fiii preoţilor cu trâmbiţe, Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Şemaia, fiul lui Matania, fiul lui Mica, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf, 36 şi fraţii săi, Şemaia, Azareel, Milalai, Ghilalai, Maai, Netaneel, Iuda şi Hanani, cu instrumentele de muzică ale lui David, omul lui Dumnezeu. Cărturarul Ezra era în fruntea lor. 37 La Poarta Izvorului, s-au suit drept înainte pe treptele cetăţii lui David, pe ridicătura zidului, deasupra casei lui David, până la Poarta Apelor, spre răsărit. 38 Al doilea cor a pornit spre stânga. În urma lui veneam eu cu cealaltă jumătate din popor, pe zid. Trecând pe deasupra Turnului Cuptoarelor, au mers până la zidul cel lat; 39 apoi pe deasupra porţii lui Efraim, pe deasupra porţii celei vechi, pe deasupra Porţii Peştilor, pe deasupra turnului lui Hananeel şi pe deasupra turnului Mea, până la Poarta Oilor. Şi s-au oprit la poarta temniţei. 40 Cele două coruri s-au oprit în Casa lui Dumnezeu, şi tot aşa şi eu şi dregătorii care erau cu mine, 41 şi preoţii Eliachim, Maaseia, Miniamin, Mica, Elioenai, Zaharia, Hanania, cu trâmbiţe, 42 şi Maaseia, Şemaia, Eleazar, Uzi, Iohanan, Malchia, Elam şi Ezer. Cântăreţii şi-au înălţat glasul, cârmuiţi de Izrahia. 43 În ziua aceea s-au adus multe jertfe şi a fost mare bucurie, căci Dumnezeu dăduse poporului o mare pricină de bucurie. Se bucurau şi femeile şi copiii, şi strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau până departe. 44 În ziua aceea, s-au rânduit oameni care să privegheze asupra odăilor care slujeau de cămări pentru darurile de mâncare, cele dintâi roade şi zeciuieli. Ei au fost însărcinaţi să adune în ele, din ţinutul cetăţilor, părţile hotărâte de Lege preoţilor şi leviţilor. Căci Iuda se bucura că preoţii şi leviţii erau la locul lor, 45 păzind tot ce privea slujba lui Dumnezeu şi a curăţirilor. Cântăreţii şi uşierii îşi împlineau şi ei slujbele după rânduiala lui David şi a fiului său Solomon. 46 Căci odinioară, pe vremea lui David şi lui Asaf, erau căpetenii peste cântăreţi şi cântări de laudă şi de mulţumire în cinstea lui Dumnezeu. 47 Tot Israelul a dat pe vremea lui Zorobabel şi Neemia părţile cuvenite cântăreţilor şi uşierilor, zi de zi; au dat leviţilor lucrurile sfinţite, iar leviţii au dat fiilor lui Aaron lucrurile sfinţite cuvenite lor.”
Dumnezeu dorește ca lucrurile să fie făcute în ordine. Mai întâi este nevoie de oameni consacrați pentru a se putea face lucruri mărețe. Aceste familii de preoți l-au ajutat pe Neemia să construiască zidurile fără intervenții din exterior, ca să se poată închina în siguranță Dumnezeului celui viu în templu. Zidurile erau importante pentru siguranță, dar, fără preoți devotați, adevărata închinare era în pericol. De aceea, toți oamenii, în diversele responsabilități, aveau câte un rol anume de îndeplinit.
