[joi, 15 august] Crucea lui Hristos
Cât de încurajator este faptul că Domnul nostru este un Dumnezeu care vede și aude strigătele celor săraci și asupriți! Că, prin Domnul Isus, El a trecut prin suferință și a îndurat cele mai dure dovezi de cruzime, asuprire și nedreptate în lumea noastră. În ciuda compasiunii și bunătății pe care le-a demonstrat Domnul Isus în viața și în lucrarea Sa, moartea Sa a venit din ura, gelozia și nedreptatea oamenilor. De la rugăciunile agonizante din Ghetsimani și până la arestarea, „judecata”, tortura, bătaia de joc, răstignirea și moartea Sa, Isus a îndurat multă durere, cruzime, răutate și asuprire. Toate acestea au fost accentuate de nevinovăția, puritatea și bunătatea Celui care a suferit totul: „S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2:7,8). Dacă privim din perspectiva istoriei mântuirii, putem vedea frumusețea jertfei lui Isus pentru noi, dar nu ar trebui să uităm de crudele suferințe și de nedreptățile pe care le-a îndurat.
5. Ce spunea profeţia despre ce avea să sufere Isus, cel nevinovat, pentru cel vinovat? Cum ne ajută să înţelegem prin ce a trecut El în locul nostru?
Isaia 53:3-6
”3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. 4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. 5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. 6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.”
Prin Isus, Dumnezeu știe cum este să fii victima răutății și a nedreptății. Execuția unui om nevinovat este o crimă odioasă, cu atât mai mult uciderea Fiului lui Dumnezeu. El S-a identificat cu noi atât de mult în starea noastră stricată și decăzută, încât nu ne putem îndoi de înțelegerea, mila și credincioșia Sa: „Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Ce descoperire a caracterului lui Dumnezeu! Cum am putea începe să înțelegem vestea bună despre Dumnezeu, arătată la cruce?
În tot ceea ce facem pentru Domnul, în special când mergem la cei în nevoie, ar trebui ca moartea lui Isus, ca Înlocuitor al nostru –, dar și al celor pe care dorim să îi ajutăm – să fie în centrul misiunii noastre?
