[miercuri, 7 august] Un mod de închinare

 

 

În explicația despre relația dintre închinare și dreptate, profeții mai atrag atenția asupra unui pas: grija față de cei săraci, asupriți și cei în nevoie, ca o parte importantă a închinării.

 

4. Citește Isaia 58. Ce se spune în prima parte a capitolului că nu a mers bine în relaţia dintre Dumnezeu și poporul Său?

 

Isaia 58

„Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! 2 În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. 3 ‘La ce ne foloseşte să postim – zic ei – dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?’ Pentru că – zice Domnul – în ziua postului vostru vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri. 4 Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. 5 Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? 6 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; 7 împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. 8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi. 9 Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, 10 dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua namiaza mare! 11 Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12 Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit. 13 Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, 14 atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit.

 

 

Această mustrare le este adresată unor oameni religioși. Ei par să Îl caute sincer pe Dumnezeu, dar ceva nu funcționează. De aceea, El le spune că ar trebui să schimbe modul în care se închină, să încerce să-I slujească altfel. Iată ce dorea El: „Dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug” (vers. 6). Ei ar fi trebuit să îi hrănească pe cei flămânzi, să ofere un adăpost celor fără adăpost și să îi ajute pe cei în nevoie. Aceste activități nu sunt prezentate ca fiind singura modalitate de închinare, dar Dumnezeu le prezintă ca un mod de închinare de preferat față de practicile lor tradiționale. Astfel, închinarea nu este îndreptată doar spre interior, ci ea aduce binecuvântare tuturor celor din jurul adevăraților închinători. „Adevăratul scop al religiei este să îl elibereze pe om de povara păcatului, să elimine intoleranța și asuprirea și să promoveze dreptatea, libertatea și pacea.” – CBAZȘ, vol. 4, p. 306 În Isaia 58:8-12, Dumnezeu făgăduiește binecuvântări ca răspuns la această formă de închinare. De fapt, Domnul spune că, dacă s-ar concentra mai puțin asupra lor înșiși, oamenii ar vedea că El Însuși lucrează împreună cu ei și prin ei pentru a aduce vindecare și restaurare. Interesant că acest capitol face legătura între acest mod de închinare și o reînnoire a păzirii Sabatului ca o „desfătare”. Deja am studiat despre legătura dintre Sabat și lucrare, dar aceste versete includ ambele activități în apelul către popor de a revitaliza închinarea și de a descoperi binecuvântarea lui Dumnezeu. Meditând asupra acestor versete, Ellen G. White comentează: „Asupra celor care țin Sabatul Domnului este așezată răspunderea de a face lucrarea milei și a dărniciei.” – Lucrarea de binefacere, p. 121