[duminică, 14 iulie] Suficientă mană
După generații de robie și degradarea adusă de o astfel de stare asupra poporului Său asuprit, Dumnezeu a încercat să îi înalțe pe israeliții eliberați de curând, îndreptându-le atenția spre un mod mai bun de a trăi și dându-le legi pentru o ordine mai bună în noua lor societate. Dar acest proces a început printr-o lecție dată sub forma unei pilde practice și instructive.
Israeliții au mers prin pustie timp de patruzeci de ani, iar continua dovada vizibilă a grijii lui Dumnezeu și altruismul practic ar fi trebuit să devină parte a culturii societății israeliților. Lecția a venit prin mană, aliment care apărea în fiecare dimineață pe pământ în jurul taberei lor.
1. Care crezi că este semnificaţia menţionării măsurii exacte pentru fiecare persoană?
Exodul 16:16-18
”Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.” Israeliţii au făcut aşa şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin. În urmă o măsurau cu omerul, şi cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană.”
În 2 Corinteni 8:10-15, Pavel face referire la această istorisire ca fiind un exemplu al modului în care să dăruiască creștinii: „În împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire” (vers. 14).
Lecția pentru israeliți, și pentru noi, era că Dumnezeu oferise suficiente provizii pentru poporul Său și pentru creația Sa. Dacă am lua doar cât avem nevoie și am fi gata să împărțim cu ceilalți surplusul, cu toții ar avea de ajuns. Luând doar cât le trebuia pentru o zi, trebuiau să creadă că în ziua următoare vor primi din nou. Cei asupriți, așa cum erau robii israeliți, au tendința să se concentreze pe supraviețuire, dar Dumnezeu dorea să le demonstreze că pot avea o viață de încredere, generozitate și dăruire.
Dar mai era o dimensiune, mai remarcabilă, a acestei practici. În fiecare vineri cădea o porție dublă de mană și doar vinerea poporul putea să strângă mană în plus, ca pregătire pentru Sabat. Această măsură specială pentru Sabat a devenit o modalitate în plus prin care ei să învețe să se încreadă în Dumnezeu pentru toate nevoile lor. Porția aceasta de mană în plus, un har din partea lui Dumnezeu, îi ajuta să se bucure pe deplin de odihna făgăduită în Sabatul zilei a șaptea.
Ce putem face vinerea care să ne ajute să ne bucurăm mai mult de lucrurile pe care ni le oferă Dumnezeu în Sabat?
