[vineri, 12 iulie] Un gând de încheiere

 

 

„În afară de recunoașterea cerințelor lui Dumnezeu, nimic nu caracteriza mai bine legile date de Moise, decât spiritul de dărnicie, delicatețe și ospitalitate arătat față de săraci. … Ca și în zilele noastre, și atunci au fost oameni loviți de nenorociri, de boală și de pierderea agoniselii lor, totuși, atâta vreme cât au ascultat de îndrumările date de Dumnezeu, între ei nu au fost cerșetori și nici oameni care să sufere din lipsă de hrană.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 530

 

„Rânduielile acestea … puneau stavilă avariției și înclinației spre înălțarea de sine și creau un spirit nobil de bunătate, iar faptul că întrețineau în toate clasele bunătatea și încrederea susținea ordinea socială și statornicia conducerii. Noi suntem cuprinși în marea familie a omenirii și ce facem pentru a le fi de folos altora și a-i ridica se întoarce la noi sub forma binecuvântărilor.” – Ibidem, p. 534

 

Rezumat:

Dumnezeu a auzit strigătele copiilor lui Israel când sufereau în Egipt și a intervenit pentru a-i salva. El a dorit să facă un legământ cu ei și să lucreze împreună pentru a înființa o societate nouă care să fie o binecuvântare pentru toți, chiar și pentru cei care adesea erau uitați, marginalizați și vulnerabili.

 

Studiu suplimentar:

Ellen G. White, Patriarhi și profeți, capitolele „Legea dată lui Israel” și „Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru cei săraci”.