[miercuri, 3 aprilie] Tranziția
Oamenii sunt fiinţe care îşi formează obiceiuri. Bătătorim un drum şi, cu cât îmbătrânim, cu atât ne este mai greu să îl schimbăm. Este adevărat: schimbarea este grea. Câte soţii nu se plâng, după ani: „Am încercat să îl schimb pe soţul meu, dar…”! Însă Dumnezeu doreşte să ne schimbe nu personalitatea, ci caracterul, să ne refacă după chipul Său.
5. Ce schimbare mare s-a produs cu Saul din Tars și cum a avut loc?
Faptele 8:1,3
Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. 3 Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică, intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă.
Faptele 9:1-22
Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot 2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. 3 Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. 4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” 5 „Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” 6 Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, cevrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”. 7 Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc. 9 Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic. 10 În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el. 11 Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă.12 Şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”13 „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, 14 ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi carecheamă Numele Tău.” 15 Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel, 16 şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.” 17 Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.” 18 Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. 19 După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc. 20 Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. 21 Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?” 22 Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
Galateni 1:15-17
15 Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale 16 să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om, 17 nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.
„Predându-se cu totul puterii convingătoare a Duhului Sfânt, Saul a văzut greşelile vieţii sale şi a recunoscut cât de cuprinzătoare erau cerinţele Legii lui Dumnezeu. El, care fusese un fariseu mândru, încrezător că era neprihănit prin propriile fapte bune, acum se pleacă înaintea lui Dumnezeu în umilinţa şi simplitatea unui copilaş, mărturisindu-şi nevrednicia şi rugându-se pentru meritele Mântuitorului răstignit şi înălţat. Saul dorea să ajungă în deplină armonie şi comuniune cu Tatăl şi cu Fiul şi, în dorinţa lui fierbinte de a fi iertat şi primit, el a înălţat la tronul milei rugăciuni arzătoare. Rugăciunile fariseului pocăit nu au fost în zadar. Gândurile şi simţămintele cele mai profunde ale inimii sale au fost transformate prin harul dumnezeiesc şi însuşirile lui nobile au fost aduse în armonie cu planurile veşnice ale lui Dumnezeu. Hristos şi neprihănirea Lui au devenit pentru Saul de mai mare preţ decât lumea întreagă.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pp. 119–120
Chiar dacă povestea convertirii noastre nu seamănă nici pe departe cu dramatica schimbare a lui Pavel, fiecare are o poveste a sa, o experienţă a intervenţiei Domnului care a adus schimbarea în viaţa lui, pentru a-l transforma în omul care ar trebui să fie. Da, procesul poate fi lung şi uneori te întrebi dacă ne vom schimba vreodată. De acea, două texte biblice sunt esenţiale pentru a medita la ele şi a le invoca în dreptul tău.
Care două mari făgăduințe sunt conținute în Filipeni 1:6 și Romani 8:1 și cum se potrivesc ele în experiența creștină?
