[Sâmbătă, 26 ian] Cele șapte peceți

 9. Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. 10. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!” (Apocalipsa 5:9,10)

Apocalipsa 6 continuă scena din capitolele 4 și 5 de la momentul în care Hristos a luat sulul pecetluit și a recâștigat ce s-a pierdut prin Adam. El Se pregătește apoi să rupă pecețile sulului și să ducă la bun sfârșit planul de mântuire.

Cincizecimea a marcat începutul răspândirii Evangheliei, prin care Hristos Își extinde Împărăția. Ruperea peceților se referă la propovăduirea Evangheliei, începută la Cincizecime, și la consecințele respingerii ei. Ruperea peceții a șaptea coincide cu finalul istoriei lumii.

Apocalipsa 3:21 ne oferă cheia semnificației celor șapte peceți: „Celui ce va birui îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Capitolele 4 și 5 ne vorbesc despre biruința lui Hristos și despre înălțarea Sa la tronul Tatălui, iar capitolul 7 despre biruitorii din fața tronului lui Hristos. De aceea, capitolul 6 este despre poporul lui Dumnezeu aflat în procesul de obținere a biruinței spre a putea sta cu Isus pe tronul Său.

2–9 februarie – Săptămâna căminului creștin