[Luni, 27 aug.] În Filipi

Ajunşi în Macedonia, Pavel şi cei care îl însoţeau s-au dus la Filipi şi au înfiinţat acolo prima comunitate creştină din Europa.

2. Ce au făcut misionarii în Sabat și de ce? Ce li s-a întâmplat în Filipi?

Faptele 16:11-24
11. După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.
12. De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile.
13. În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.
14. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.
15. După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.” Şi ne-a silit să intrăm.
16. Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.
17. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.”
18. Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela.
19. Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor.
20. I-au dat pe mâna dregătorilor şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sunt nişte iudei,
21. care vestesc nişte obiceiuri pe care noi, romanii, nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.”
22. Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei şi au poruncit să-i bată cu nuiele.
23. După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.
24. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.

Obiceiul lui Pavel era ca, imediat ce ajungea într-o cetate, să meargă în Sabat la sinagoga locală ca să le dea mărturie iudeilor (Faptele 13:14,42,44; Faptele 17:1,2;Faptele 18:4). În Filipi însă, el şi însoţitorii lui s-au dus pe malul unui râu ca să se roage – împreună cu câteva femei evreice şi neevreice care I se închinau lui Dumnezeu. Deducem de aici că în Filipi nu exista probabil nicio sinagogă. Aceasta ne dovedeşte că Pavel nu mergea în Sabat la sinagogă doar pentru evanghelizare, ci şi pentru că sâmbăta era ziua lui de închinare.

3. Citește istoria convertirii temnicerului. Ce trebuia el să facă pentru a fi mântuit?

Faptele 16:25-34
25. Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.
26. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.
27. Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.
28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici.”
29. Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;
30. i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”
31. Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.”
32. Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.
33. Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34. După ce i-a dus în casă, le-a pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

Răspunsul dat de Sila şi de Pavel la întrebarea temnicerului este în perfectă armonie cu Evanghelia, întrucât mântuirea este doar prin credinţa în Isus (Romani 3:28; Galateni 2:16). Însă nu putem trage de aici concluzia că singura condiţie necesară pentru botez este credinţa în Isus şi că instruirea în ce priveşte doctrinele şi viaţa practică nu ar fi necesare.

Ce ştim despre temnicer? Era evreu sau prozelit evreu? Atunci nu avea nevoie decât să creadă în Isus ca Domn şi Mântuitor. Era un păgân care aflase deja despre Dumnezeu şi care I se închina, precum Corneliu, Lidia (Faptele 16:14) şi alţii amintiţi în cartea Faptele apostolilor? Participase la o cuvântare anterioară a lui Pavel? Nu avem aceste informaţii şi experienţa lui n-ar trebui folosită ca pretext pentru a ne boteza sau pentru a-i boteza pe alţii „îndată”.

Reciteşte Faptele 16:31-34. Ce aflăm din acest pasaj despre suficienţa jertfei aduse de Hristos? Ce crezi că te-ar ajuta să rămâi liniştit într-o situaţie grea a vieţii?