[vineri] Un gând de încheiere

„Hristos a venit în această lume pentru a ne descoperi dragostea lui Dumnezeu. Urmaşii Lui trebuie să continue lucrarea începută de El. Să ne străduim să ne ajutăm şi să ne încurajăm unii pe alţii. Căutarea binelui celorlalţi este mijlocul prin care poate fi găsită adevărata fericire. Omul nu lucrează împotriva intereselor personale atunci când Îl iubeşte pe Dumnezeu şi când îşi iubeşte semenii. Cu cât este mai puţin egoism în sufletul lui, cu atât este mai fericit, fiindcă împlineşte scopul lui Dumnezeu pentru El.” – Ellen G. White, Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, ed. 2007, pp. 20–21

„În bisericile pline de viaţă există dezvoltare şi creştere. Există, de asemenea, un schimb constant între primirea şi transmiterea mai departe a ceea ce Îi aparţine Domnului. Dumnezeu îi dă credinciosului adevărat lumină şi binecuvântare, pe care el, la rândul lui, le transmite altora în lucrarea pe care o face pentru Domnul. Când credinciosul dă mai departe din ce a primit, capacitatea lui de a primi creşte. Se face loc pentru a primi noi rezerve de har şi de adevăr. El primeşte o lumină mai clară şi o cunoaştere mai profundă. Viaţa şi dezvoltarea bisericii depind de capacitatea lui de a da şi a primi. După un timp, cel care primeşte, dar nu dă niciodată mai departe încetează să mai primească. Dacă adevărul nu ajunge de la el la alţii, credinciosul îşi pierde capacitatea de a primi. Trebuie să le oferim şi altora bunurile cerului, dacă vrem să primim noi binecuvântări.” – Ibidem, p. 29