[Miercuri] Lăcomia, căutarea folosului propriu

4. Cu privire la ce păcat suntem avertizaţi?

Isaia 56:11
Totuşi sunt nişte câini lacomi, care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere

Pentru noi, fiinţele umane căzute, lăcomia poate fi un lucru la fel de normal ca respiraţia. Un lucru natural. Însă cu greu putem găsi ceva care să fie atât de mult în discordanţă cu caracterul lui Hristos. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8:9).

Numai Domnul ştie cu adevărat care au fost consecinţele lăcomiei de-a lungul istoriei. Ea a declanşat războaie. Ea i-a determinat pe oameni să comită crime care i-au dus la ruină pe ei şi familiile lor. Ea se aseamănă cu un virus care îşi face cuib în gazda sa şi care consumă tot ce este bun în ea până o acaparează cu totul. Este maladia celui care vrea să aibă totul: pasiunea, puterea şi bunurile. Aceleaşi: văd, vreau, iau.

5. Ce aflăm despre puterea lăcomiei din trista relatare consemnată de Matei?

Matei 26:14-16
14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă
15. şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.
16. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

Observă ce spune Iuda: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Iată ce se întâmplă atunci când lăcomia neutralizează tot ce mai este bun în om! Iuda a fost unul dintre cei mai privilegiaţi oameni din câţi au trăit vreodată: s-a aflat în preajma Fiului lui Dumnezeu întrupat, a fost martor la minunile săvârşite de El şi L-a auzit rostind cuvintele vieţii. Şi, cu toate acestea, unde l-au dus lăcomia şi avariţia!

„Cât de delicat S-a purtat Mântuitorul cu acela care avea să fie trădătorul Lui! În învăţăturile Sale, Isus stăruia asupra principiilor binefacerii, care loveau direct la rădăcina lăcomiei. El a făcut să treacă prin faţa lui Iuda înfăţişarea urâtă pe care o are lăcomia şi, de multe ori, acest ucenic şi-a dat seama că i se descrie caracterul şi se arată păcatul lui, dar nu voia să-şi recunoască şi să-şi părăsească nelegiuirea.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 248

Dacă nu suntem atenţi, şi noi putem cădea pradă lăcomiei. Cum putem ţine sub control această tendinţă naturală?