[Joi] Un duh de înfiere

7. Cum descrie Pavel relaţia cea nouă pe care o avem cu Dumnezeu prin Hristos? Romani 8:15. Ce speranţă găsim în această făgăduinţă? Ce înseamnă aceasta în mod concret?

Romani 8:15
Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!”

Relaţia cea nouă este definită ca eliberare de frică. Un sclav trăieşte într-o stare permanentă de frică de stăpân. El nu obţine nimic în urma anilor îndelungaţi de slujire.

Nu tot aşa este cu acela care Îl primeşte pe Isus Hristos. În primul rând, el slujeşte de bunăvoie. În al doilea rând, el slujeşte fără frică, deoarece „dragostea desăvârşită izgoneşte frica” (1 Ioan 4:18). În al treilea rând, fiind adoptat ca fiu, el devine beneficiarul unei moşteniri de valoare infinită.

„Duhul de robie se naşte din încercarea de a trăi în conformitate cu religia legalistă, din efortul de a împlini cerinţele Legii prin puterea proprie. Noi avem speranţă numai când intrăm în legământul avraamic, care este legământul harului prin credinţa în Hristos Isus.” – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZŞ, vol. 6, p. 1077

8. Ce asigurare avem că Dumnezeu ne-a acceptat ca fii și fiice, copii ai Săi? Romani 8:16

Romani 8:16
Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Mărturia interioară a Duhului confirmă că am fost acceptaţi. Deşi nu este sigur să ne luăm doar după sentimente, cei care au urmat lumina Cuvântului, atât cât au putut ei să o înţeleagă, vor auzi vocea interioară care îi asigură că au fost acceptaţi ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

Romani 8:17
Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Romani 8:17 afirmă că suntem copiii şi moştenitorii lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că facem parte din familia lui Dumnezeu şi primim o moştenire minunată de la Tatăl nostru. Nu câştigăm această moştenire. Ea ne este dată în virtutea noului nostru statut înaintea lui Dumnezeu, un statut garantat prin harul Său, care ne-a fost pus la dispoziţie, pentru că Isus a murit în locul nostru.

Cum este relaţia ta cu Domnul? Îl cunoşti cu adevărat sau doar ai cunoștinţe despre El? Ce schimbări trebuie să faci pentru a avea o relaţie mai strânsă cu Creatorul şi Răscumpărătorul tău? Ce te reţine şi de ce?