[Joi] Fără faptele Legii

6. Ce afirmă Pavel în Romani 3:28? Înseamnă că nu ni se mai cere să respectăm Legea, pentru că nu ne mântuiește? Explică.

Romani 3:28
Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.

În contextul istoric în care a scris, Pavel s-a referit în Romani 3:28 la lege în sensul general de sistem iudaic. Iudeul, cu oricâtă scrupulozitate ar fi trăit sub sistemul acesta, nu putea fi socotit neprihănit dacă nu-L primea pe Isus ca Mesia.

Versetul acesta încheie demonstraţia lui Pavel că legea credinţei exclude lauda de sine. Dacă ar fi îndreptăţit prin faptele sale, omul ar avea cu ce să se laude. Însă, fiind îndreptăţit pentru că a crezut în Domnul Isus, meritul Îi revine evident lui Dumnezeu, Cel care l-a îndreptăţit.

Iată ce răspuns dă Ellen G. White la întrebarea: „Ce este îndreptăţirea prin credinţă?” Ea a scris: „Este lucrarea lui Dumnezeu care coboară în ţărână slava omenească şi face pentru om lucrarea pe care el nu are puterea să o facă singur.” – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, ed. 2007, p. 404

Faptele Legii nu pot ispăşi păcatele făcute. Îndreptăţirea nu poate fi câştigată. Ea poate fi primită numai prin credinţa în jertfa ispăşitoare a lui Hristos. Prin urmare, în acest sens, faptele Legii nu au nicio legătură cu îndreptăţirea. A fi îndreptăţiţi fără fapte înseamnă a fi îndreptăţiţi fără a avea în noi înşine ceva prin care să merităm îndreptăţirea.

Însă mulţi creştini înţeleg şi aplică greşit textul acesta. Ei declară că tot ce trebuie să facem este să credem şi minimalizează importanţa faptelor sau a ascultării, chiar şi a ascultării de Legea morală. Ei interpretează astfel complet greşit vorbele lui Pavel. În Romani şi în celelalte scrieri, Pavel acordă o mare importanţă respectării Legii morale. Isus a procedat la fel şi, de asemenea, Iacov şi Ioan (Matei 19:17; Romani 2:13; Iacov 2:10,11; Apocalipsa 14:12). Ideea lui Pavel este că, deşi ascultarea de Lege nu este mijlocul îndreptăţirii, cel care este îndreptăţit prin credinţă va respecta Legea lui Dumnezeu şi, de fapt, este singurul în stare să respecte Legea prin puterea lui Hristos. Cel nerenăscut, care nu a fost îndreptăţit, nu poate împlini cerinţele Legii.

Matei 19:17
El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.”

Romani 2:13
Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi.

Iacov 2:10
Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

Apocalipsa 14:12
Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

Ţi-ai justificat vreodată păcatul, folosindu-te de îndreptăţirea prin credinţă? De ce este aceasta o atitudine foarte periculoasă?