Evanghelia, puterea lui Dumnezeu
1. Ce este Evanghelia și ce ne descoperă aceasta din perspectiva lui Pavel? Romani 1:16,17
Romani 1:16,17
16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;
17 deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”
În acest pasaj apar câteva cuvinte cheie:
a. Evanghelia. Cuvântul acesta este traducerea termenului grecesc care înseamnă „veste bună”. Singur, cuvântul se poate referi la orice veste bună, însă aici, fiind însoţit de atributul „lui Hristos”, înseamnă „vestea bună despre Mesia” („Hristos” este echivalentul în greacă pentru „Mesia”). Vestea bună este că Mesia a venit şi că oamenii pot fi mântuiţi prin credinţa în El, că omul poate găsi mântuirea în Isus şi în neprihănirea Sa desăvârşită, nu în sine însuşi şi nici chiar în Legea lui Dumnezeu.
b. Neprihănirea. Cuvântul acesta se referă la calitatea de a fi fără prihană înaintea lui Dumnezeu. În Epistola către romani, apare un sens specializat al acestui cuvânt, pe care îl vom descoperi pe măsură ce vom continua studiul nostru. Trebuie să subliniem că, în Romani 1:17, cuvântul „neprihănire” este însoţit de atributul „lui Dumnezeu”. Este neprihănirea care vine de la Dumnezeu, o neprihănire pe care a oferit-o Dumnezeu Însuşi. Aşa cum vom vedea, aceasta este singura neprihănire suficientă pentru a ne aduce făgăduinţa vieţii veşnice.
c. Credinţa. În greacă, termenii pentru „credinţă” şi „a crede” sunt pistis (credinţă) şi pisteo (a crede). Semnificaţia credinţei în raport cu mântuirea se va lămuri pe măsură ce vom continua studiul Epistolei către romani. Iată cum comentează Ellen G. White acest verset: „«Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede» (Romani 1:16). Evanghelia lui Hristos se întrupează în cei care cred şi îi transformă în epistole vii, cunoscute şi citite de toţi oamenii. În acest fel, aluatul neprihănirii dospeşte toată plămădeala.
„Înţelepciunea cerească ne face în stare să discernem şi să apreciem trăsăturile veritabile ale măreţiei caracterului, deoarece unicul standard estimat ca fiind suficient înaintea lui Dumnezeu este sfinţirea.” – The Review and Herald, 15 decembrie, 1891
De ce se poate ruşina cineva din cauza Evangheliei? Care este remediul?
