Solicitarea iudaizanţilor

4. Citește Faptele 15:1. Care era motivul disensiunilor? De ce credeau unii că practica circumciziei nu era doar pentru iudei? (Vezi Geneza 17:10.)

Fapte 15:1
Câţiva oameni, veniţi din Iudeea, învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”

Geneza 17.10
Acesta este legământul Meu pe care să-l păziţi între Mine şi voi, şi sămânţa ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur.

Deşi apostolii li sau alăturat celor din Antiohia în efortul serios de a câştiga multe suflete pentru Hristos, câţiva credincioşi evrei din Iudeea, „din partida fariseilor”, au reuşit să pună în discuţie un subiect care a generat în scurt timp în biserică o controversă de proporţii şi care ia consternat pe credincioşii dintre neamuri. Aceşti învăţători afirmau cu mare convingere că, pentru a fi mântuit, credinciosul trebuie să fie circumcis şi să respecte toată legea ceremonială. De altfel, iudeii se mândriseră întotdeauna cu faptul că fuseseră aleşi de Dumnezeu şi mulţi dintre cei care fuseseră convertiţi la credinţa în Hristos încă mai simţeau că, din moment ce Dumnezeu le arătase clar evreilor cum să se închine, era imposibil ca El să autorizeze vreodată o schimbare în vreunul dintre detalii. Ei insistau ca legile şi ceremoniile iudaice să fie incluse în ceremoniile religiei creştine. Aceşti oameni nu reuşeau să înţeleagă că jertfele nu făcuseră altceva decât să indice spre moartea Fiului lui Dumnezeu, în care simbolul sa întâlnit cu Cel simbolizat, şi că, după aceea, ritualurile şi ceremoniile dispensaţiunii mozaice nu mai erau obligatorii.

5. Cum a fost soluţionată această controversă? Faptele 15:2-12

Faptele 15:2-12
2 Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.
3 După ce au fost petrecuţi de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.
4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
5 Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis:
„Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă.
8 Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.
9 N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţat inimile prin credinţă.
10 Acum, dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
11 Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”
12 Toată adunarea a tăcut şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.

„În timp ce aştepta îndrumare direct de la Dumnezeu, el [Pavel] a fost întotdeauna gata să recunoască autoritatea dată corpului credincioşilor uniţi în obştea bisericii. El simţea nevoia sfatului şi, când se iveau probleme importante, el le prezenta bucuros înaintea bisericii şi se unea cu fraţii săi în a cere de la Dumnezeu înţelepciune pentru a lua hotărâri drepte.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 147

Este interesant că Pavel, care a vorbit adesea despre chemarea lui apostolică şi despre felul cum îl chemase Isus şi îi încredinţase această misiune, a fost atât de dispus să colaboreze cu corpul mai larg de credincioşi. Altfel spus, deşi conştient de chemarea lui, el a înţeles că făcea parte din biserică şi că trebuia să conlucreze cu ea.

Care este atitudinea ta faţă de conducerea bisericii? De ce este colaborarea atât de importantă?

Emisiunea „Școala Cuvântului” – Speranța Tv: