[vineri, 23 septembrie] Întâlnirile de tabără
Cauza Adventului a continuat să crească, lăsând impresii în inimi și minți ca nimic altceva. Era clar pentru credincioși, că ei duceau la îndeplinire lucrarea mesajului primului înger. Apocalipsa 14:6,7
Când oamenii cinstiți au auzit chemarea de a se „teme de Dumnezeu (…), căci a venit ceasul judecății Sale”, nimic altceva nu a contat pentru ei la fel de mult precum cauza lui Dumnezeu.
În mai 1842, a fost înființat un comitet pentru a „planifica trei întâlniri de tabără de vară”, dar entuziasmul a fost atât de mare, încât au avut treizeci și una de întâlniri de tabără în acel an. În anul următor, au ținut patruzeci, iar în al treilea an, au fost cincizeci și patru. Se părea că nimic nu putea opri răspândirea mesajului despre advent.
Dar unii oameni au încercat să îl oprească. Până în primăvara anului 1844, multe dintre biserici respinseseră minunatul adevăr al revenirii. Doar pentru că sperau să-L vadă pe Isus revenind în curând, mulți dintre credincioși au fost excluși din bisericile pe care le frecventau de ani de zile.
De ce s-au întors bisericile împotriva mesajului? Au fost multe motive, probabil, dar unul este ușor de observat. William Miller spusese întotdeauna că cei 2 300 de ani se vor sfârși „în jurul anului 1843”. El nu încercase niciodată să pună accent pe dată – el știa că cea mai importantă parte era să fii pregătit să-L întâlnești pe Isus. Dar când a trecut anul 1843, oamenii au început să pună la îndoială momentul.
Deoarece anul evreiesc nu se încheia decât primăvara, credincioșii Adventului nu erau îngrijorați. Dar când Isus nu se întorsese până la sfârșitul lunii aprilie 1844, ei pur și simplu nu știau ce să creadă. Atunci bisericile au început cu adevărat să se întoarcă împotriva lor.
Predicatorii revenirii nu mai puteau găsi biserici deschise la predicile lor. Era ca și cum o ușă uriașă le fusese închisă în nas.
Aplicație: Prin respingerea acestui mesaj, bisericile protestante deveneau Babilon și împlineau următoarea parte a profeției. Versetul 8
