Este bine să te simți vinovat? Și da, și nu. Partea bună a sentimentului de vinovăție este că îți arată o nevoie și îți stimulează dorința de a schimba răul făcut. De exemplu, vrei să sari peste o apă, dar te temi și, în ultima clipă, ești gata să renunți. Dar prietenii sunt lângă tine și te încurajează. La fel, când te simți vinovat, când ești deznădăjduit și ai vrea să renunți, Duhul Sfânt este lângă tine și te îndeamnă să faci pasul hotărâtor. Partea bună e dispoziția de a-L asculta.

 

Primul lucru rău cu privire la sentimentul de vinovăție este că te face să te gândești că ești fără valoare. Chiar și atunci când îți amintești că Dumnezeu te iubește și că nu ești chiar fără valoare, „căci ați fost cumpărați cu un preț” (1 Corinteni 6:20), te simți totuși ca un nimic.

 

Citește Geneza 3:8. Sentimentele de vinovăție sunt adesea însoțite de sentimente de spaimă. Nu suntem apăsați doar de vină, dar devenim, de asemenea, preocupați de consecințe: dacă vom fi prinși asupra faptei noastre? Dar cel mai rău lucru în privința sentimentului de vinovăție este că ne poate conduce să facem și alte lucruri care sunt greșite. Am putea minți pentru a ne acoperi vina, dar apoi această minciună ne-ar face să ne simțim și mai vinovați. Acuzăm pe altcineva – pe drept sau pe nedrept – pentru a distrage atenția de la greșeala noastră. Aceasta ne face să ne simțim vinovați fie pentru că suntem niște lași, incapabili să-și asume și să-și înfrunte greșelile, fie pentru că implicăm în această poveste pe altcineva nevinovat.

 

Citește Geneza 3:12; 4:3-8. Răul final al acestei atitudini – de a continua să greșim – se manifestă atunci când Îl învinovățim pe Dumnezeu pentru păcatele noastre și, de asemenea, învinovățim persoane nevinovate.