[sâmbătă, 12 septembrie]
Tot ce se întâmplă pe pământ ne afectează pe toți
În ziua de 10 aprilie 1815, vulcanul Tambora din Indonezia a erupt, trimițând în atmosferă cantități uriașe de magmă: aproximativ 100 km3 de gaz vulcanic, cenușă și material vulcanic. (Ca să înțelegeți ce înseamnă această cifră, comparați-o cu erupția Muntelui St. Helens din 1980, cel mai dezastruos eveniment vulcanic înregistrat vreodată în istoria SUA, care a aruncat în aer numai 2,9 km3 de magmă). 92 000 de oameni au murit în urma acestui eveniment și anul 1816 nu a mai avut vară. Zece mii de oameni au murit la scurt timp din cauza valurilor uriașe (tsunami) și alte 82 000 de persoane au murit de foame și din cauza bolilor provocate de dezastrul natural.
Oamenii nu s-au gândit că un mic munte bătrân din Indonezia ar putea să aibă un astfel de efect asupra vieții lor. Ceea ce nu și-au dat seama a fost că materialul vulcanic ajuns în atmosferă avea să afecteze climatul de pe tot globul. Iarna care a urmat a fost blândă, dar când a venit primăvara, vremea s-a răcit. În luna mai, a fost frig și a nins mult. În iunie, temperaturile au crescut și a început cultivarea pământului. Dar plantele nu au putut să crească pentru că temperatura a scăzut din nou și a nins.
În timpul unui viscol din iunie, un fermier a ieșit din casă ca să vadă ce mai fac oile lui. I-a spus soției în glumă că, dacă nu se întoarce într-o oră, înseamnă că a rămas înzăpezit și trebuie să cheme vecinii să-l caute. L-au găsit după trei zile înghețat în zăpadă. Găsise oile, dar apoi s-a dezorientat și n-a mai găsit drumul spre casă.
Deși în Vermont nu a murit nimeni de foame, hrana putea fi procurată cu greu. În Craftsbury, copiii mâncau crengi de mesteacăn și frunze de fag și le plăceau mult. Cel mai greu a fost pentru mame, care trebuiau să împartă puțina mâncare pe care o aveau, astfel încât să ajungă la toți copiii. De multe ori, ele rămâneau flămânde. Dar și în fața acestor greutăți, oamenii au împărțit unii cu alții ceea ce aveau.
Vara anului 1816 – an cunoscut ca „anul fără vară” – a trecut. Iarna a fost una normală, iar recolta de la sfârșitul verii următoare a fost bogată. Evenimentul acesta ne-a dovedit că tot ce se întâmplă pe planeta Pământ ne afectează pe toți.
