Visătorii. Un milion de lucruri pot avea loc înaintea ochilor lor, însă ei rămân în țara fanteziilor. Știi despre cine vorbesc – despre oamenii care se retrag din lumea reală, atât cât le permite timpul. Poate că și tu ești un visător. Ei pot vedea ceea ce alții nu pot.

 

Mă gândesc că Isus a fost un fel de visător. Când avea câteva secunde de liniște, Se retrăgea și Își imagina cum va arăta lumea aceasta când Împărăția harului Său avea să stăpânească peste întreg pământul. Poate că Se gândea la ziua când moartea nu va mai fi și când copiii lui Dumnezeu I se vor închina împreună, cântând imnuri de laudă. Poate că te-a văzut doar pe tine. Chipul tău I-a inundat mintea. Cine știe? Când a îngenuncheat în grădina Ghetsemani, nu legea, nici vreun sul sau vreo formulă a legământului i-a dat curaj să meargă înainte la moarte, ci gândul la tine L-a determinat să spună Tatălui Său: „Voia Ta să se facă.” Nu poți da greș dacă te afli lângă un Împărat care este dispus să renunțe la tot doar pentru ca tu să vrei să faci parte din familia Lui. Poate că El doar visa cu ochii deschiși, dar acest lucru ne spune la ce, sau mai bine zis la cine se gândea El întotdeauna.

 

Ia-ți 20 de minute ca să te gândești. Trebuie însă să te gândești serios. Imaginează-ți ziua revenirii lui Hristos, când, împreună cu toți aceia care îți sunt dragi — părinți, frați și surori, prieteni, veri, colegi — Îl vei întâmpina. Pe cine ai vrea să îmbrățișezi prima dată? Care sunt cuvintele pe care crezi că le vei rosti mai întâi? Dacă nu ne gândim la veșnicie, dacă nu facem exercițiul de a ne-o imagina (atât cât putem), nici nu vom dori să avem parte de ea. Fă veșnicia să fie reală pentru tine!