Ceea ce este remarcabil la Isus nu este numai ce a făcut El pentru noi, ci mai ales ce nu a făcut. El nu a făcut niciun compromis. El nu S-a împotrivit. Nu S-a lăsat tulburat. Nu a socotit greșit prețul. Nu a cedat în fața presiunii de grup. Nu S-a iubit pe Sine mai mult decât pe noi. El a mers mai departe pe calea Lui – cale ce îi fusese trasată chiar înainte de venirea la existență a lumii. Dumnezeu a avut încredere că singurul Său Fiu nu va da greș, tot la fel cum a știut că Adam și Eva vor cădea. Aceasta era singura cale prin care Împărăția Sa putea fi restaurată. O singură cale. Un singur Isus.

 

Modul în care a reușit El să Se concentreze total asupra scopului Său este o taină. Una dintre cele mai prețioase calități ale lui Isus este preocuparea Lui față de oameni. Oamenii I se închină în Sabat, ca duminică să-L uite, însă El îi îndeamnă tot timpul să își consolideze relația cu El. Noi nu reușim să ne gândim numai la El atunci când ne rugăm, însă El nu uită niciunul dintre cuvintele pe care I le spunem. Este oare posibil ca într-o zi să reușim să ne concentrăm atenția la fel de bine ca El?

 

Poate că nu întru totul, dar vom reuși. Vom putea să vedem suficient de clar. Suficient de clar încât să Îl așezăm pe primul loc în viața noastră. Suficient de clar încât să îi așezăm pe ceilalți mai presus de noi. Suficient de clar încât să știm care ar trebui să fie prioritatea vieții noastre. Poate că nu vom avea o vedere perfectă, dar prin harul Său Îl vom putea iubi cu o credință din toată inima, care să spună lumii ce Tată minunat avem în cer.