[sâmbătă, 15 august]

 

 

Scaunul de lângă ieșirea de urgență

 

Întrucât călătoresc mult cu avionul, cât să mă satur, dar nu suficient ca să obțin o reducere pentru biletele la clasa I, am ajuns la concluzia că, dacă mă zbat să obțin un loc pe rândul de lângă ușă, voi reuși să am o călătorie mai confortabilă. Însă nu cu mult timp în urmă, am fost vindecat complet de această gândire limitată pe când stăteam comod pe locul deosebit de spațios din apropierea ușii.

 

După ce am așezat bagajul de mână cu grijă într-o parte, mi-am întins picioarele în față, la fel cum se întinde pisica pe o canapea, ca să tragă un pui de somn. Era atât de mult loc încât aș fi putut să joc golf pe covorul care se întindea sub picioarele mele. Ce bine este! mă gândeam
în sinea mea.

 

Ca de obicei, nefericiții călători se înghesuiau să ajungă pe locurile lor și să găsească loc pentru bagajele de mână, în locul strâmt dintre picioarele lor și bancheta din față. Apoi o însoțitoare de zbor s-a aplecat spre mine, m-a privit direct în ochi și m-a întrebat:

 

– Știați că v-ați așezat pe scaunul de lângă ieșirea de urgență?

 

Glumiți? am zis în sinea mea.

 

Ea mi-a zis mai departe răbdătoare:

 

– Sunteți dispus și capabil să faceți ceea ce este prevăzut în lista de pe biletul de avion cumpărat?

 

– Da, sigur, am zis.

 

Era limpede că lua prea în serios rolul persoanei care se așeza pe scaunul de lângă ușa de urgență. De asemenea, îmi era limpede că își dăduse seama de ce îmi dorisem să stau pe rândul acela. Eram dispus și capabil – dar eu m-am gândit că se referea la posibilitatea de a avea mai mult loc decât toți ceilalți și de a putea trage un pui de somn.

 

Însoțitoarea de zbor mi-a cerut să citesc instrucțiunile de pe bilet până se întoarce.

 

Am citit lista de pe bilet. Adică, o parte din listă. Adică, m-am uitat la imagini.

 

Ea a revenit și mi-a reamintit:

 

– În caz de urgență, mă bazez pe dumneavoastră pentru deschiderea ușii de urgență. Și nu numai eu, ci și zeci de alte persoane.

 

Atunci am înțeles că rândul de lângă ușă este un loc privilegiat. Nu este vorba de privilegiul în care tu ești binefăcătorul, ci de acel privilegiu în care ai onoarea de a-i lăsa pe alții să iasă înaintea ta în caz de urgență. Cei care se așază pe acest rând trebuie într-adevăr să fie dispuși și capabili să îi ajute pe alții.

 

Încă mai încerc să obțin un loc pe rândul de lângă ușă pentru că am suficient spațiu să-mi întind picioarele. Numai că, atunci când mă așez, îmi iau puțin timp să îmi amintesc că, dacă se întâmplă ceva, trebuie să fiu dispus să îi las pe alții să coboare din avion în siguranță înaintea mea. Sper să nu fie niciodată nevoie de așa ceva. Dar, dacă va fi nevoie, vreau să fiu ca Isus, ca Iacov și ca Ioan – vreau să fiu dispus și capabil.

 

– Pastorul Troy