[sâmbătă, 27 iunie]

 

 

Oase fără carne

 

Se spune că unele dintre cele mai ciudate lucruri din lume se întâmplă de obicei în tabără. Deşi nu avem nicio dovadă ştiințifică şi nici date statistice cu care să susținem această afirmație, se pare totuşi că ea exprimă un adevăr.

 

Un accident straniu a avut loc chiar la începutul mesei de seară. Juniorii erau adunați în cantină, făcând o larmă grozavă. De obicei mâncarea era destul de bună, dar, în seara aceea, a fost cât se poate de obişnuită.

 

La una dintre mese, opt băieți stăteau înghesuiți şi mâncau cu poftă. Mai ales unul dintre ei înfuleca pe nerăsuflate, oprindu-se din când în când numai ca să vadă dacă s-a adus şi felul doi. Parcă respira pe urechi, fiindcă avea tot timpul gura plină cu mâncare.

 

Lăsând legumele la urmă, el a luat cuțitul şi furculița ca să taie morcovii în bucăți mai mici. Cu furculița într-o mână şi cuțitul în cealaltă, a apăsat cu putere ca să taie morcovul încăpățânat, însă mâinile lui fiind pline de ulei de la cartofii prăjiți, morcovul a sărit din farfurie, cuțitul i-a alunecat şi Brendon a lovit cu brațul muchia mesei, moment în care s-a auzit un zgomot straşnic.

 

Toți au fost surprinşi de zgomotul acesta. Cineva a ieşit în fugă din cantină ca să cheme o asistentă şi o maşină care să-l ducă la spital. Timpul trecea, dar durerea era tot mai vie. În final, după câteva ore bune de aşteptare, doctorul i-a chemat pe Brendon şi pe cei care-l ajutau în cabinet ca să interpreteze radiografia. Pe panoul luminat erau mai multe imagini cu oasele de la braț. Doctorul a arătat spre fractura dintr-o imagine şi a spus:

 

– Ai reuşit, băiete. Ai căzut de pe un cal?

 

Toți au râs pe înfundate şi i-au povestit despre confruntarea aprigă cu morcovul. Toate radiografiile de pe panou păreau foarte asemănătoare. Una era a unui băiat de 12 ani, alta a unei fete de 16 ani şi alta a unui băiețel care trebuia să aibă cam opt ani. Fără carne, piele, pistrui şi fără uleiul de la cartofii prăjiți, era destul de greu să descoperi care erau oasele lui Brendon.

 

Acesta este adevărul despre oase – ele nu au personalitate, individualitate, caracter. Până în clipa în care Hristos S-a făcut trup, imaginea pe care o aveam despre Dumnezeu semăna cu cea dintr-o radiografie. Însă, după ce a venit Isus, cuvintele din Vechiul Testament au căpătat viață, culoare, profunzime şi frumusețe prin persoana lui Hristos