[sâmbătă, 11 aprilie]

 

 

Viaţa în lanţuri

 

Deşi trecuse aproape o lună de când începuse şcoala, Mihai era tot cu gândul la vacanța care abia se sfârşise, la filmele pe care le vizionase, la jocurile „supertari” pe care le jucase pe computer. Parcă nu mai avea răbdare să ajungă acasă pentru a-şi deschide computerul sau măcar să vină pauza ca să discute cu colegii performanțele şi noutățile în materie de jocuri şi animație. Acum, mai mult ca niciodată, nu se putea concentra la ora de istorie. Toate acele informații i se păreau inutile. Ah, şi când se gândea că tocmai acum erau la televizor desenele lui preferate cu supereroi! Bine măcar că se putea refugia în imaginație, de altfel destul de limitată, dar totuşi preferabilă datelor istorice care nu îşi găseau locul printre preocupările lui.

 

În sfârşit orele se terminară, iar Mihai, luându-şi caietul universal, alergă spre casă. Se dezbrăcă în grabă, aruncându-şi hainele pe unde apucă, şi deschise repede computerul. Acum se afla în lumea lui, identificându-se cu personajul preferat. Era parcă hipnoptizat de ecran, că nici nu simți când veni miezul nopții.

 

A doua zi dimineața, Mihai se trezi buimac. Trebuia să meargă la şcoală. Şi-a adus aminte că avea test la geografie, iar el nu învățase nimic. Ce coşmar! Pentru prima dată regreta că stătuse atât de mult la computer. Avusese suficient timp să învețe, şi el nici măcar nu se uitase pe lecție. Încercă să-şi amintească ceva din clasă, dar nu, nimic nu-i venea în minte. Însă nici aceste regrete nu l-au făcut să renunțe la obiceiul lui.

 

Mai târziu, în acelaşi an, profesoara le-a vorbit la clasă despre pericolele folosirii în exces a computerului. Împreună cu colegii lui, a râs de profesoară în timp ce aceasta prezenta semnele care anunță dependența de computer şi de televizor. Însă Mihai amuți când văzu pe tablă cuvintele: „Amnezie – pierderea memoriei”. Amintindu-şi de testele la care nu-şi mai aducea aminte nimic, se întrebă: Oare am o problemă? Însă profesoara continuă să scrie şi alte semne în cazul celor dependenți de computer: comunicarea cu cei apropiați este neglijată, sunt reduse multe activități sociale, ocupaționale sau recreative, cei din familie au adesea senzația că trebuie să concureze cu vedetele de televiziune sau chiar cu personajele imaginare pentru a câştiga atenția celui dependent de televizor sau de computer; apoi scade semnificativ dispoziția şi capacitatea de a citi etc. Mihai simți că aceste semne nu îl caracterizau. Trase aer adânc în piept, convins, din păcate, că el nu avea nicio problemă.