Nevoia de apartenenţă

 

Dawn-Marie Wesley era o adolescentă canadiancă obişnuită. Mergea la liceu şi îşi petrecea timpul cu prietenii. Însă, aşa cum se întâmplă uneori într-un grup de prieteni, atmosfera s-a stricat atunci când o altă fată a aflat de la cineva că Dawn-Marie împrăştia zvonuri despre ea.

 

În noiembrie 2000, Dawn-Marie a ajuns foarte nefericită. Foştii prieteni se întorseseră împotriva sa. A devenit ținta de batjocură a celor mai obraznici colegi. Unele fete chiar o amenințaseră cu moartea. Chiar şi cei câțiva prieteni care nu o hărțuiau nu făceau nimic pentru a împiedica toate acestea.

 

În cele din urmă, Dawn-Marie a simțit că nu mai putea suporta. Pe 10 noiembrie, s-a dus acasă şi s-a spânzurat în camera sa. Un membru mai tânăr din familie a descoperit-o prea târziu. Dawn-Marie a lăsat în urmă un bilet în care spunea că îşi ia viața pentru că trei fete de la şcoală sunt pe cale de a-i face rău. A spus cum se numeau şi una dintre acestea a fost condamnată mai târziu pentru hărțuire criminală.

 

„Dacă încerc să cer ajutor, situația se va înrăutăți”, scrisese Dawn-Marie. „Ele caută mereu pe cine să bată şi sunt cele mai dure fete pe care le-am cunoscut.”

 

Să ştii că aparții unui grup de prieteni este unul dintre cele mai plăcute sentimente. Să te simți exclus dintr-un grup este un sentiment dintre cele mai dureroase şi nefericite. Dintre adolescenții care se hotărăsc să-şi pună capăt vieții în fiecare an, mulți, asemenea lui Dawn-Marie, îşi găsesc motiv în faptul că sunt agresați, jigniți şi excluşi dintr-un grup de prieteni.

 

Fata care a fost găsită vinovată în cea mai mare măsură pentru agresarea lui Dawn-Marie nu a fost condamnată la închisoare juvenilă. Întrucât ea şi câțiva din familia lui Dawn-Marie erau aborigeni, au luat parte la un proces tradițional, în care s-a hotărât că va trebui să slujească timp de optsprezece luni în folosul comunității. La proces, fata le-a dat rudelor victimei o scrisoare în care îşi exprima regretul pentru ceea ce făcuse. „Acum mă gândesc mult înainte de a mai vorbi”, scria ea. „Voi fi marcată tot restul vieții.”

 

Deşi s-ar putea să nu te simți niciodată atât de disperat ca Dawn-Marie, poate că te-ai simțit uneori singur. Ţi-a fost greu să te integrezi într-un grup sau poate chiar tu ai marginalizat pe altcineva. Cât de profundă este nevoia de prietenie şi de acceptare? Pentru cei mai mulți dintre noi, aceasta se află adânc sădită în inimă.