[sâmbătă, 4 ianuarie]
Har minunat
Dacă există vreo experiență personală care să fi avut vreun efect asupra modului în care Îl cunosc oamenii pe Dumnezeu, aceasta poate fi foarte bine cea a lui John Newton. Născut la începutul anilor 1700, John a fost fiul unui căpitan de vas comercial. El a crescut navigând pe Marea Mediterană alături de tatăl său. După ce acesta din urmă a ieşit la pensie, John a continuat să călătorească pe mare ca elev-ofițer până ce a fost degradat la matelot pe motiv de dezertare.
Aparent, viața sa a luat o întorsătură nefastă atunci când a devenit slujitor pentru un negustor de sclavi, lucrând chiar pe o corabie de sclavi. Totuşi John a progresat în rang, încetul cu încetul, până ce a ajuns căpitan pe propria corabie de sclavi. John renunțase complet la orice învățătură religioasă pe care ar fi cules-o de la mama sa, în copilărie. A ajuns plin de ură, un om cinic şi lipsit de calități morale.
Aceasta a fost povestea lui până într-o împrejurare când schimbarea s-a produs la fel de rapid ca un capriciu al vremii pe mare. John Newton se afla într-o călătorie spre patria sa. Vasul a intrat într-o furtună atât de aprigă, încât John a strigat după ajutor: „Doamne, ai milă de noi!” În noaptea aceea, mai târziu, după ce s-a liniştit furtuna, John a meditat la întâlnirea sa cu Dumnezeu. Semințele harului, plantate în inima lui atunci, în noaptea din 10 mai 1748, au încolțit, au crescut şi i-au transformat viața în mod substanțial. Ca urmare a acelei experiențe, el a scris versurile imnului „Atâta har!…”. Aceasta este versiunea în limba română a cântecului. Citeşte-o şi încearcă să prinzi o licărire nouă şi mai profundă din povestea lui John.
Atâta har, ce minunat!
Azi pot să fiu salvat!
Am fost pierdut, nenorocit,
Dar Domnul m-a iubit.
Salvat prin harul lui Hristos,
Așa un păcătos!
De-acum pe veci, în Dumnezeu
Mi-am pus tot dorul meu!
O altă viață mi-a promis
Și am un drum deschis;
Cu dragoste Îl voi urma
Cât viață voi avea!
Ispite-n cale de-ar veni,
Primejdii mii și mii,
Eu lupt și știu că nu-n zadar,
Căci am belșug de har!
Iar când voi fi în slava Lui,
Cum alta-n lume nu-i,
Atunci cânta-voi iar și iar,
Uimit de-atâta har!
(Traducerea: Benoni Catană)
