[marți, 31 decembrie]

 

 

Unii oameni cred că, atunci când vor avea de făcut marea alegere, vor putea spune cu hotărâre: „Cred în Hristos și nu mă lepăd de El!” Însă, când studiem relatările Scripturii, constatăm că nu ultimatumurile îi fac pe oameni martori puternici pentru Dumnezeu, ci clipele mărunte ale vieții de zi cu zi. Sincer, dacă nu putem sta lângă Dumnezeu atunci când este ușor, de ce să credem că va fi mai simplu atunci când viața ne va fi pusă în joc?

 

Isus le-a spus ucenicilor să fie, mai întâi, martori în Ierusalim, deci să își înceapă lucrarea aproape de casă, înainte de a se îndrepta spre marginile pământului. În realitate, Ierusalimul era locul cel mai dificil în care să lumineze, tocmai pentru că se afla atât de aproape de casă. Ucenicii trebuiau să fie sare și lumină toată ziua, în fiecare zi, pentru că erau urmăriți îndeaproape de foarte mulți oameni. Unii dintre ucenici nu au părăsit niciodată Ierusalimul, în timp ce alții au călătorit spre țări îndepărtate. Cu toate acestea, toți au răspândit lumină în întuneric, iar prezența lor, asemenea sării, a făcut ca Evanghelia să aibă gust pentru cei din jur.