[sâmbătă, 7 septembrie]

 

 

SĂ FACI BINELE!

 

Pe pagina web a Fundației Fapte Ocazionale de Bunătate, o persoană pe nume Cheryl raportează următoarea întâmplare:

 

„Un dar uimitor de bunătate le-a fost oferit celor doi băieți mai mici ai mei (care, la vremea aceea, aveau vârste de un an și respectiv patru ani), dar și mie, cu ocazia unei călătorii de la Baltimore spre Boston, în martie 2001. După ce am condus mașina timp de vreo oră ca să găsim loc de parcare, am ajuns la stația pentru autobuze – obosiți, cu tone de bagaje și îngrijorați că vom pierde zborul.

 

O tânără de treabă a observat că aveam de parcurs, prin aeroport, distanța de la autobuz până la avion, astfel că s-a oferit să ne însoțească – oricum zborul ei era programat peste câteva ore. Apoi m-a ajutat cu bagajul, a luat un cărucior, i-a urmărit pe copii în timp ce eu eram ocupată cu personalul aeroportului și ne-a ajutat să trecem la punctele de control etc. – toate acestea cu un simț al umorului și cu o seninătate care m-au ajutat să mă simt mai puțin obosită; știu că și băieții se simțeau mai bine datorită acestui ajutor!

 

A fost un înger trimis exact la momentul necesar. Sper că, în vreun fel, va înțelege cât de mult îi sunt recunoscătoare pentru ajutorul ei și pentru gestul acesta altruist de bunătate.”

 

O altă persoană, Kelly, atașează un comentariu acestei istorisiri:

 

„Săptămâna trecută un… șofer de camion a venit să descarce niște alimente la bunicii mei. Şoferul a observat prin geam că bunicul meu era afară, tunzând iarba cu mașina de tuns. El i-a spus bunicii că era prea cald și umed afară pentru ca bunicul să se ocupe cu o asemenea activitate. Bunica a fost de acord, dar a spus că bunicul este prea încăpățânat ca să asculte. Atunci omul acela a ieșit din mașină, a înșfăcat mașina și a terminat de tuns iarba”.