Nu ești numai tu!

 

Ghiciți ce am aici! spuse Ahmad deschizându-și rucsacul și arătându-le celor doi prieteni o revistă pentru care știa că puteau intra în bucluc.

 

Prietenii au făcut ochii mari.

 

– Ne întâlnim în garaj după ore.

 

De-abia așteptau. Începuseră să-și facă un obicei – furișatul, întâlnirile secrete și revistele color.

 

Unii dintre băieți erau atât de captivați, încât le-au spus și altor prieteni. Așa s-a dus vorba și din ce în ce mai mulți băieți i se alăturau lui Ahmad în garaj, să vadă revistele. Totuși nu spuneau oricui, întrucât știau că ar fi putut da de necaz dacă se afla.

 

Odată, cineva l-a așteptat pe Ahmad în garaj fără știrea lui. Ca de obicei, băieții au venit împreună și au scos revistele.

 

– Aha! V-am prins. Ştiți că nu aveți voie să umblați cu așa ceva. Şi, cu siguranță, nu aveți voie să citiți astfel de lucruri. La închisoare cu voi!

 

Polițistul i-a strâns pe toți și i-a împins în mașina de serviciu. Au fost duși la sediu, pentru interogatoriu. Unul câte unul, au fost luați la rost.

 

– De unde aveți revista? De ce citiți astfel de prostii? De ce le spuneți și altora? Nu știți că este împotriva legii?

 

Fiecare băiat a fost întrebat, dar nimeni nu a spus un cuvânt. Au fost chemați și părinții lor. Aceștia erau supărați și rușinați. Băieții au fost îndesați într-o celulă alături de hoți și de criminali care le băgau frica în oase. Li s-a spus că li se va intenta proces și că își vor petrece restul vieții în închisoare, dacă nu vor începe să vorbească. Băieții au rămas de neclintit.

 

Mama lui Ahmad nu putea înțelege de ce băiatul ei renunța la viitorul său pentru o revistă stupidă.

 

– Nu este stupidă, mamă. Are putere. Vorbește despre Dumnezeu și despre Fiul Său, despre cum a venit El în lume ca să ne mântuiască de păcate. Lui nu I-a fost rușine cu noi, iar acum, chiar dacă va fi nevoie să rămânem în închisoare pe viață, nu Îl vom renega.

 

Mama l-a implorat:

 

– Ahmad, renunță la cuvintele acestea nebunești. Ai toată viața înaintea ta. Nu o arunca.

 

– Nici nu o arunc, mamă, a asigurat-o el. De când am aflat despre Mântuitorul meu, am început să trăiesc și să îmi dau seama că nu sunt numai eu pe lumea asta. Mai există Cineva… Cineva mai mare. Voi spune ce am aflat oricui pot – fie la școală, fie în oraș, fie în pușcărie.