[marți, 27 august]

 

 

Ți s-a întâmplat vreodată să calci pe un tub deschis cu pastă de dinți, iar conținutul să se împrăștie pe toată podeaua? Dacă da, știi că ești răspunzător de peisajul creat. Cam așa este și cu răspândirea bârfelor. Nu poți pune la loc în tub pasta de dinți și nu poți retrage cuvintele rostite. De multe ori, răul este ireversibil.

 

Fie că recunoaștem deschis, fie că nu, cuvintele noastre au putere. Din nefericire, de multe ori, folosim această putere spre rău. Toți am fost răniți de lucruri care s-au spus despre noi. De asemenea, știm că nu este nevoie să fie o minciună, ca să ne rănească. În multe cazuri, răspândirea adevărului într-o situație nepotrivită poate răni la fel de mult sau chiar mai mult.

 

Ionuț vorbește despre sarcina cutezătoare de a controla limba. Este nevoie atât de putere, cât și de curaj. Puterea este necesară pentru a închide gura, iar curajul, pentru a le spune altora să-și închidă gura atunci când au pe limbă bârfă suculentă. Gândește-te la aceasta. Dacă un coleg vrea să vorbiți despre cineva, iar tu propui ca fiecare să se abțină de la cuvinte pe la spate, atunci te delimitezi ca o persoană integră, demnă de încredere.

 

Totuși aceasta nu este o problemă pe care o poți rezolva singur. Vei primi ajutor, un ajutor supranatural de la Dumnezeu. Îl vei ruga mereu să îți păzească limba și să îți așeze pe buze belșug de har.