[sâmbătă, 10 august]

 

 

Veriga lipsă

 

La începutul anilor 1900, Charles Dawson, un geolog amator, a descoperit o primă serie de oase care au ajuns cunoscute drept Omul Piltdown. Dawson a dus oasele la British Museum, unde au fost examinate de șeful departamentului de Paleontologie, Arthur Woodward, care le-a clasat drept faimoasa verigă lipsă, veriga dintre om și maimuță, conform teoriei evoluționiste. În următoarele decade, fosilele Piltdown și-au păstrat locul de prim exemplar al celui mai apropiat strămoș al omului.

 

Din anii 1930 până în anii 1950, alte descoperiri similare au adus în discuție autenticitatea rămășițelor Omului Piltdown, astfel că, în 1953, acestea au fost supuse unei reexaminări minuțioase. În timpul cercetării, s-a descoperit că, în loc să reprezinte veriga lipsă, oasele erau o alăturare de craniu uman cu maxilar și dinți de urangutan și o măsea care, probabil, aparținea unui cimpanzeu. Oasele fuseseră pătate în mod artificial cu substanțe chimice, iar dinții fuseseră implantați pentru a simula dispunerea specifică la om. Toate acestea au fost făcute într-o încercare temporar reușită de a-l determina pe cercetător să creadă că oasele aparțineau verigii lipsă.

 

Deși nu se știe cu certitudine cine a plantat oasele, au fost propuse câteva teorii bine justificate. Cea mai credibilă dintre acestea îl implică pe fostul angajat al lui Arthur Woodward. În 1996, au fost descoperite niște rămășițe depuse spre păstrare la British Museum de către fostul angajat al lui Woodward, Martin A. C. Hinton. Aceste rămășițe prezentau alte mostre de oase pătate prin același procedeu ca acela folosit pentru Omul Piltdown. Se presupune că Hinton, căruia i se refuzase o mărire de salariu de către angajatorul său, Woodward, a plantat probele în efortul de a-și discredita șeful.