Ascultă-l pe antrenor!

 

Paul Hornung a fost un fundaș remarcabil din echipa Notre-Dame, care a câștigat Trofeul Heisman în 1956, în calitate de cel mai bun student fotbalist din America. Mai târziu, Hornung a ajuns un star ca mijlocaș în echipa Green Bay Packers, conducând în Liga Națională de Fotbal la goluri înscrise timp de trei ani consecutivi. El a fost votat drept cel mai valoros jucător din ligă în 1960 și 1961. Vince Lombardi l-a numit „cel mai versatil om care a jucat vreodată”.

 

Nu există nicio îndoială că Paul Hornung era un element-cheie în reușita echipei Packers de a câștiga cinci titluri de campionat mondial în anii 1960. Paul Hornung, „băiatul de aur”, era un star, o celebritate națională și preferatul lui Lombardi. Pentru că Hornung nu era prea pretențios, Lombardi îl provoca fără nicio milă de câte ori voia un punct pe echipă. „Vezi”, spunea Lombardi, „nici măcar cel mai bun jucător nu este scuzat de reproșuri”.

 

Jucătorii înțelegeau că stilul lui Lombardi de a conduce era atât de aspru, exigent și grabnic la pedepse, pentru că el era de partea lor. El dorea cu disperare să-i vadă câștigând. Paul Hornung știa și el lucrul acesta și avea atâta încredere în antrenorul-șef Vince Lombardi, încât făcea tot ce îi cerea el, știind că era cea mai bună decizie.

 

În timpul cât a jucat la Green Bay, Paul Hornung a învățat despre disciplină, despre etica muncii și devotament de la antrenorul Lombardi – un om care cerea lucrurile acestea. Hornung a ajuns să aibă atâta încredere în antrenorul său, încât a spus odată: „Dacă Lombardi mi-ar cere să fug peste terenul acesta, să sar zidul, să intru în peluză și să cumpăr o pungă de floricele, aș face-o, crezând că ar ajuta la câștigarea meciului.”

 

Suntem antrenați încă de la o vârstă foarte fragedă să vânăm succesul, așa cum îl percepe lumea. Ne lăsăm conduși de puncte înscrise, de trofee și medalii, de recunoaștere și realizări. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, suntem presați să concurăm într-o cursă de acumulare a cunoștințelor și a „jucăriilor lumii”, doar pentru a ne dovedi succesul.

 

În relația noastră cu El, Isus ne cheamă la o nouă definiție a succesului – nu unul evaluat în funcție de realizări, ci în funcție de ascultare.