[sâmbătă, 4 mai]
O retragere de cinci minute
Viktor Frankl a rezistat în mod miraculos anotimpurilor terorii din lagărele naziste ale morții în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Una dintre nevoile sale cele mai importante era să aibă câteva momente de singurătate. Chiar și în situațiile cele mai aspre, el găsea o eliberare dulce și starea de spirit necesară pentru a face față ne norocirii și groazei cu care se confrunta zilnic. Viktor Frankl își amintește că găsea ocazii de a se retrage și pentru cinci minute de liniște pe drumul spre sau de la muncile din lagăr. El lucra în condițiile în care zeci de oameni erau înghesuiți pe același petic de pământ, așa că profita de orice ocazie de a se retrage în spatele colibei de pământ. Acolo, înconjurate de sârmă ghimpată și învelite în pături, erau aruncate cadavrele. În mirosul înțepător de trupuri putrede și sub amenințarea constantă a morții, el stătea singur și admira peisajul bavarez. În liniștea acestor clipe, el lăsa în urmă dez nădejdea din lagărul morții și se înnoia suficient cât să poată supraviețui până când apărea următoarea șansă de a-și petrece încă cinci asemenea minute. El își amintește cumplitele situații și semne ale morții din jurul său. Deși înfățișarea și duhoarea cadavrelor de gradate nu erau ușor de ignorat în clipele sale de solitudine, mai de temut decât orice era sunetul pașilor soldaților care se apropiau, marcând sfârșitul timpului său cu Dumnezeu.
„Isus slujea tot timpul zilei mulțimilor care veneau la El și, pe înserat sau dimineața devreme, Se ducea în sanctuarul munților, pentru a avea comuniune cu Tatăl Său. Nu o dată, lucrarea Sa neîncetată și conflictul cu dușmănia și învătăturile eronate ale rabinilor Îl lăsau atât de stors de puteri, încât mama și frații Săi – și chiar ucenicii Lui – se temeau că Își va pierde viața. Dar când Se întorcea de la orele de rugăciune care încheiau ziua cea plină de trudă, ei observau expresia de pace de pe fața Sa, prospețimea, viața și puterea care păreau să inunde întreaga Sa ființă. De la ceasurile petrecute doar cu Dumnezeu, El Se întorcea dimineață de dimineață ca să aducă oamenilor lumina cerului.” (Ellen White, Divina vindecare
