[Marți] 5 Februarie

 

 

Ai încercat vreodată să participi la o conversație fără să reușești să strecori și tu un cuvânt? Este frustrant să ai ce spune, dar să nu o poți face pentru că toți vorbesc. Imaginează-ți ce simte Dumnezeu când vede cum copiii Săi bâjbâie în jurul unor întrebări precum „Cine sunt?” și „Al cui sunt?”.

 

În primul rând, nu este ușor să asculți ce spune Dumnezeu despre tine în timp ce toți strigă în jurul tău. De asemenea, dacă identitatea ta se bazează pe ce poți să faci, pe cum arăți sau cine te place, atunci ai suficiente motive care să te țină ocupat.

 

Gândește-te la o lume în care ești prețuit doar pentru că trăiești. Cum ar fi să trăim într-o lume în care toți se concentrează asupra potențialului în loc să amplifice greșelile noastre? Îți dai seama cum s-ar risipi singurătatea, ura și disperarea? Este o lume în care suntem prețuiți numai pentru că Împăratul a murit pentru noi și pentru că ne recunoaște ai Lui; nu numai că ne recunoaște, dar ne numește și copii, și nu doar copii, ci moștenitori!

 

Înapoi la lumea reală. Poate că lumea noastră reală are o nevoie disperată de schimbare în ce privește modul în care ne percepem singuri. Se pare că ne confruntăm cu o criză de identitate. Iar modul cum abordăm această criză se bazează pe alegerea de a asculta într-o parte și în alta. Nu crezi că este timpul să Îi oferim și lui Dumnezeu șansa de a ne spune ce însemnăm noi pentru El?

 

Identitatea unui om este esențială. Nu poți să ai o viață împlinită câtă vreme nu știi cine ești. Oamenii au tot felul de păreri despre propria identitate. Uneori, de pildă, se identifică prin ceea ce fac. Este adevărat că poți fi un bun profesionist, un inginer sau un profesor de exemplu. Dar identitatea nu se restrânge la ceea ce facem. În fapt, dacă vrei să știi cine ești și care e rostul tău, trebuie să te întorci la origini și să vezi de ce te-a creat Dumnezeu.