Capătul pietrei Bill era locotenent de gradul doi în armata Statelor Unite atunci când a băut prima oară alcool. La vârsta de douăzeci şi doi de ani, îl aşteptau o carieră frumoasă şi o prietenă care îl iubea. Se descurca binişor pe drumul spre succes, pe care pornise cu un început de viață aspru. Viciul băuturii îl despărțise pe tatăl său de mama sa pe la vârsta când Bill era doar un țânc, de aceea fusese crescut de bunicii săi. Dar se părea că Bill avea să depăşească acest punct de plecare nefavorabil până când şi-a dat seama că şi lui îi plăcea băutura.

 

Pe la vârsta de treizeci de ani, Bill ajunsese o epavă. Dacă odinioară folosea băutura pentru a sărbători încheierea unei afaceri de succes, acum nu mai era în stare să se țină de niciun serviciu. Împreună cu soția sa, locuia în casa socrilor, pentru că nu îşi mai permiteau să aibă o locuință a lor. Bill ajunsese într-o stare atât de rea, încât uneori cerşea pe stradă. Fusese internat de patru ori pentru dezalcoolizare.

 

Într-o zi, prin anul 1934, Bill a cedat. A recunoscut că nu era în stare să facă nimic pentru a învinge viciul din viața sa. Numai Dumnezeu îl mai putea ajuta.

 

După mai mult de şaptezeci de ani de la fondarea organizației de către Bill W. (Wilson), Alcoolicii Anonimi are peste două milioane de membri în o sută cincizeci de țări, precum şi zeci de grupuri care urmează cei doisprezece paşi propuşi de Bill. În primii paşi trebuie să admiți că nu ai nicio putere asupra problemei tale, ci ai nevoie să ceri ajutor de la o putere mai înaltă.

 

Noi, creştinii, cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu, ştim că El este puterea noastră înaltă. Alcoolicii vorbesc despre a atinge limita de jos, chiar dacă aceasta înseamnă a cerşi bani pe stradă, înainte de a înțelege cât de mult au nevoie de ajutor. Însă noi nu suntem fără cămin şi fără speranță. Unii dintre noi o duc chiar foarte bine, sunt celebri sau au o viață liniştită, nu-i aşa? Chiar este nevoie să atingem limita de jos înainte de a primi oferta de ajutor a lui Dumnezeu?