[miercuri, 14 februarie] În felul meu

Uneori, cel ce mărturisește că este un urmaș al lui Hristos este auzit spunând: „Nu trebuie să te miri dacă sunt aspru, dacă vorbesc fără menajamente și dacă am un comportament mânios; este felul meu de-a fi.”

Ne ceri să nu fim surprinși! Dar oare nu se miră cerul de o asemenea manifestare, din moment ce a fost făcut un plan de mântuire, din moment ce un sacrificiu imens a fost făcut pe crucea de pe Calvar, ca tu să poți reflecta chipul lui Isus? Va avea acces în cer „felul tău de-a fi”? Să presupunem că cineva ar veni la porțile de mărgăritar și ar spune: „Știu că am fost necioplit și rău și că dispoziția mea este aceea de a minți și a fura, dar îmi doresc să intru în locașurile cerești.” Va reuși o astfel de atitudine să găsească intrare în orașul ceresc? Nu! Numai cei ce au felul de-a fi al lui Dumnezeu vor intra acolo.

Manifestarea tendințelor naturale și cultivate spre săvârșirea răului nu pot fi scuzate de declarația: „Așa este felul meu de-a fi.” Creștinii înțeleg că, pentru a aduce principiile creștinismului în viața zilnică, ei au nevoie de harul lui Hristos.

Tinerii care cooperează cu Hristos vor descoperi că modul lor de a fi este plin de greșeli și au nevoie să fie corectați. Aduse în construcția caracterului, aceste greșeli sunt ca putregaiul. Să nu fie lăsate acolo! Nimeni să nu persiste în păstrarea imperfecțiunilor, scuzându-se că acesta este modul lui de a fi. Cei care mulțumesc sinele, refuzând să renunțe la calea proprie pentru cea a lui Hristos, vor suferi un rezultat sigur. Se vor afla fără putere și fără Hristos.

Te lupți pentru a păși pe calea adevărului și a neprihănirii? Atunci nu fi descurajat de ispită. Este adevărat, vei fi ispitit; dar amintește-ți că ispita nu este păcat, nu este indiciul neplăcerii Domnului. El îngăduie să fii ispitit, dar limitează ispita în funcție de puterea pe care ți-o dă ca să reziști și să o învingi. În timpul ispitei și încercării vei măsura gradul credinței tale în Dumnezeu și vei vedea cât de stabil este caracterul tău creștin.

Nu spune: „Este imposibil pentru mine să înving.” Nu spune: „Este în natura mea să fac aceasta sau aceea și nu pot face altfel. Am moștenit slăbiciunea care mă face fără putere în fața ispitei.” În propria putere nu poți învinge, dar ajutorul vine de la Cel ce este puternic. Rostește rugăciunea: „Arată-mi calea Ta, Doamne! Învață-mă cărarea Ta!” Apoi, crezi în făgăduința: „El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa.” Da, Domnul spune: „Eu – zice Domnul – te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Pentru a primi virtutea sângelui lui Hristos, chiar și iertarea păcatelor tale, trebuie să consimți condiției cerute de El: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Pentru a căuta iertarea păcatelor prin puterea crucii, trebuie să mergi pe direcția trasată de la tronul Său. Privind la Hristos și crezând în El ca Mântuitor personal este singura ta speranță de salvare. Primind pe Hristos în toată plinătatea Lui, vei putea într-adevăr cânta:

„Simt un dor nespus Isuse, Pe-a Ta cale să urmez! Unde mergi, pe urma-Ți sfântă Pașii mei să mi-i păstrezi!”

Dumnezeu ți-a dat Duhul Sfânt ca o putere suficientă pentru supunerea tendințelor ereditare și cultivate spre rău. Cedând controlul minții Duhului Sfânt, vei crește în asemănarea cu caracterul perfect al lui Dumnezeu și vei deveni un instrument prin care El să-Și arate mila, bunătatea și dragostea.

Prin meritele sângelui lui Hristos, tu poți fi un învingător; da, mai mult decât învingător. Tu, care citești acum cuvintele acestea, hotărăște să nu mai spui niciodată cuvintele: „voia mea”. Nimeni să nu mai declare: „Nu-mi pot schimba obiceiurile și tendințele mele firești!” Adevărul să fie încuviințat în suflet și el va lucra sfințirea caracterului.

Contemplându-L pe Hristos, suntem schimbați prin puterea Duhului Sfânt. Atunci când această schimbare are loc, mâinile, limba, picioarele vor acționa în acord cu progresul spiritual al inimii. Credința este o lumină strălucitoare, care crește mereu spre miezul zilei. Nu ne vom mai susține împlinirea propriei voințe și nu vom mai pretinde ca vechile cărări și obiceiuri să fie lăsate netulburate. Puterea de convertire a lui Dumnezeu ne va modela după asemănarea divină – după chipul Celui ce este „Calea, Adevărul și Viața”. – „The Youth’s Instructor”, 2 octombrie 1902