[miercuri, 7 februarie] Comoara disponibilă a cerului

Harul lui Hristos nu este limitat doar pentru câțiva. Mesajul milei și iertării adus din cer de Hristos trebuia să fie auzit de toți. Salvatorul a spus: „Eu sunt Lumina lumii”. Binecuvântarea Lui este universală, atingând orice națiune, neam, limbă și popor. Isus a venit ca să dărâme zidul de despărțire, să deschidă fiecare compartiment al templului Său pentru orice suflet, fie el iudeu sau dintre neamuri, ca aceștia să poată deveni închinători liberi și să aibă acces la Dumnezeu. Salvatorul a descoperit astfel caracterul lui Dumnezeu și S-a revelat ca milos, îndelung răbdător și bogat în bunătate și adevăr.

Când Dumnezeu l-a instruit pe Moise în beneficiul poporului, au fost puse restricții cu privire la asocierea cu națiunile idolatre.

Dar Israel a interpretat greșit învățăturile lui Hristos, la fel cum mulți din vremea noastră interpretează greșit mesajul pe care Domnul li-l transmite. Ei primesc acele lucruri care îi mulțumesc și pun mare preț pe ele; dar lucrurile care ar trebui să lase o impresie adâncă asupra caracterului sunt lăsate la o parte ca fiind neesențiale.

Astfel de lucruri s-au înmulțit până ce întreaga lege a devenit o povară de nesuportat, supraîncărcată cu tradiții și porunci omenești. Evreii nu au împlinit datoria lor de a lăsa ca lumina să strălucească pentru lume, prin faptele lor bune. Sistemul jertfelor, preînchipuind răscumpărarea, era atât de neînțeles, încât a devenit o piedică. Ceremoniile și tradițiile compuneau închinarea lor de la templu. Ierusalimul era pentru ei cerul, și ei erau de fapt geloși dacă Domnul arăta milă către celelalte popoare. Astfel, ei arătau că nu au înțeles adevărata lor relație cu Dumnezeu și că nu puteau desluși caracterul divin. Astfel, după un timp, Dumnezeu nu S-a mai descoperit pe Sine în templu. Tot ce era spiritual și divin a fost pervertit și, în cele din urmă, dat la o parte.

Aceasta era situația între națiuni atunci când Hristos a venit pentru întâia dată. El a venit să pună lucrurile în ordine. Întreaga Sa lucrare a fost, prin învățătură și exemplu, să înlăture ceea ce Îl ascundea pe Dumnezeu de oameni și să le atragă atenția asupra Lui, cel care locuiește „în locuri înalte și în sfințenie”, înconjurat de zece mii de ori zece mii de îngeri, toți doritori să slujească familiei umane. Prin mijloace diferite, mesagerii cerești sunt activi în a comunica cu fiecare parte a lumii; și când oamenii cheamă pe Domnul cu inimă sinceră și curată, Dumnezeu este reprezentat ca aplecându-se de pe tronul Său ceresc. El ascultă fiecare strigăt sincer și răspunde: „Sunt aici”. El îl ridică pe cel întristat și oprimat. El acordă binecuvântările Sale atât peste cei răi, cât și peste cei buni.

În fiecare învățătură pe care Hristos a dat-o, El Își expunea însăși viața Sa. Legea sfântă a lui Dumnezeu era preamărită prin exemplificarea vieții Sale. El era descoperitorul minții infinite. El nu a rostit niciun sentiment sau opinie, ci doar purul și sfântul adevăr. „Oricine este din adevăr”, a spus El, „ascultă glasul Meu”. Nu El a construit zidul atât de înalt, încât națiunile pământului să nu poată beneficia de adevărul transmis de purtătorii luminii, reprezentanții Săi. El îi invită pe oameni să se uite bine la Dumnezeu și la dragostea infinită exprimată de El. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Atât de mult a iubit El lumea, că nu putea da nimic mai puțin. Luând asupra Sa răscumpărarea omului, Tatăl nu a cruțat nimic, oricât de scump, care să fie esențial pentru împlinirea lucrării. El a creat oportunități pentru om; El a turnat asupra omului binecuvântările Sale; El a îngrămădit favoare după favoare, dar după dar, până când toată comoara cerului le-a fost deschisă celor pe care a venit să-i salveze. Strângând toate bogățiile universului și deschizând toate resursele naturii Sale divine, Dumnezeu le-a dat pe toate spre folosul omului. Ele au fost darul Lui gratuit. Cu ce ocean de iubire a înconjurat El atmosfera din jurul lumii! Ce fel de dragoste este aceasta, ca Dumnezeul etern să adopte natura umană în persoana Fiului Său, iar El să ducă cu Sine această natură umană înapoi în cerul înalt! – The Youth’s Instructor, 29 iulie 1897

Cine poate măsura darurile dragostei infinite? „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” Deși păcatul a fost acumulat de veacuri, dragostea lui Dumnezeu nu a obosit niciodată în revărsarea ei către lume. A fost oprită doar până la momentul în care a fost preluată de un canal potrivit pentru ea. Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu, a părăsit curțile regale și a venit în această lume și, prin El, Dumnezeu a turnat potopul vindecător al harului Său. – „The Youth’s Instructor”, 30 martie 1899