[duminică, 21 ianuarie]

SECȚIUNEA II

Îngerii sfinți au privit cum Dumnezeu a creat lumea. Ei au fost martorii minunățiilor precum pasărea-țesător și urșii grizzly. Dar nimic din ceea ce au văzut atunci nu le-a descoperit atât de multă înțelepciune și iubire ca planul mântuirii. Ei au fost uimiți de modul în care Dumnezeu salvează omul. Iar când sunt martorii a ceea ce Dumnezeu face cu poporul bisericii Lui, ei se minunează de asemenea.

Dar noi? Suntem noi smeriți de faptul că Dumnezeul universului ne observă? Că se îngrijește foarte mult de noi? Că este atât de răbdător cu noi? Ar trebui să fim.

Ideea că Dumnezeu este răbdător ne aduce la o altă complicație privind salvarea omului atins de păcat. Problema este că noi suntem din ce în ce mai slabi de la o generație la alta. Lucrarea salvării oamenilor trebuie să fie dusă la bun sfârșit înainte ca rasa umană să se autodistrugă.

Dar cum poate ziua mântuirii să vină fără ca mulți să fie lipsiți de șansa lor de a-L cunoaște pe Domnul Isus? Dacă ziua aceea ar veni azi, miliarde de oameni ar fi pierduți fără să fi auzit de splendoarea caracterului lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu acceptă să mai aștepte. El nu este comod și nici nu întârzie. Aparenta întârziere rezultă din dorința Lui de a salva pe oricine.

2 Petru 3:9 – „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.”

Petru ne întreabă apoi un lucru important. Deoarece ziua Domnului va veni curând, ce fel de oameni ar trebui să fim noi și ce ar trebui să facem?

2 Petru 3:11,12 – „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu?”

Deci, cum putem să grăbim noi venirea lui Isus?

„Să ducem Evanghelia lumii. Stă în puterea noastră să grăbim revenirea zilei lui Dumnezeu. Dacă biserica lui Hristos și-ar face lucrarea încredințată ei de Domnul, lumea întreagă ar fi avertizată înainte de ziua aceea și Domnul Isus ar veni pe pământ cu mare putere și glorie.” – The Review and Herald, 13 noiembrie 1913

Dar nu putem dărui Evanghelia lumii dacă nu am cunoscut-o noi mai întâi. De aceea, Petru ne spune să trăim vieți sfinte și duhovnicești. Amintiți-vă că frumusețea iubirii divine produce schimbarea în om. Ce se va întâmpla cu cei din jurul nostru când vor vedea caracterul Său iubitor în noi? Vor fi schimbați și ei, dacă vor permite să se întâmple lucrul acesta.

Mărturia în favoarea altora joacă un rol important în propria mântuire. Împărtășind Evanghelia altora, noi devenim mai asemănători cu Isus.

Proverbele 11:25 – „Sufletul binefăcător va fi săturat, și cel ce udă pe alții va fi udat și el.”
Deci, un lucru esențial în complexa problemă a mântuirii este participarea noastră. În timp ce-i slujim pe alții, ne mântuim pe noi înșine. Este o lecție pe care nu trebuie să o uităm.
(Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea II.)