[vineri, 14 octombrie] Adevăratul fiu al lui Avraam – partea a 2-a

În patria mea, Haran, adesea căutam comori îngropate. Odată, în timp ce exploram, am găsit ruinele unei biserici prăbușite. Împreună cu prietenii mei am săpat în dărâmături și, spre încântarea noastră, am găsit o carte cu muchii aurii, mare și ornamentată. Era o Biblie veche de nu mai puțin de o mie de ani.

Am știut de îndată că este o descoperire valoroasă. Nu a trecut mult și am găsit un cumpărător dispus să plătească 100.000 de dolari pentru carte. Însă înainte să putem încheia afacerea, a intervenit poliția și a confiscat Biblia, ca pe o comoară națională.

Nu am primit niciodată vreun ban pentru cartea aceea, dar experiența mi-a lăsat în minte puternica impresie că Biblia trebuie să fie o carte sfântă de mare importanță. Așa că atunci când mai târziu am primit un Nou Testament, nu am ezitat să-l citesc. În secret, am decis că este adevărul descoperit de Dumnezeu.

Acesta ar fi cadoul meu pentru Barnabas. Am dus acasă la mine trei cărțulii de Noul Testament, pe care le-am adunat din locuri diferite în momente diferite, și le-am înfășurat frumos într-un pachet roșu cu o fundă. Barnabas mă invitase la un program de Crăciun în biserica lui nouă și am profitat de ocazie ca să-i ofer acest dar. Barnabas a fost foarte surprins când a deschis cadoul, recunoscând că îi dezvăluiam pentru prima dată interesul meu secret față de Isus.

Într-o sâmbătă, într-o zi când era și sărbătoare națională și, prin urmare, biserica adventistă era închisă, Barnabas m-a invitat să particip la biserică acasă la el. Cât de deosebit – o biserică ce se mișcă! Oamenii care se întâlnesc în acea biserică sunt și ei deosebiți, într-un sens bun, și îmi place să fiu cu ei. Adeseori, sâmbăta îmi aduc o farfurie cu mâncare sau mă sună și mă cheamă să mă alătur lor.

Fetița mea este surdă de ambele urechi. Mai mulți prieteni mi-au spus, oftând: „Ce fată drăguță! Fie ca totul să meargă bine cu ea.” Cuvintele lor sunt amabile, dar adevărata preocupare este mai de folos. După ce a aflat de starea fetei mele, Barnabas a căutat pe două continente aparate auditive care să o ajute pe micuța mea.

După cum am spus mai devreme, fiecare om trăiește cu un mare semn de întrebare care plutește batjocoritor în fața ochilor lui. Chiar și în cea mai însorită zi, un om se poate deprima când se stresează prea mult cu întrebările: „De ce viața mea e ca o luptă? De ce e surdă fata mea? De ce? De ce?” „Soarta” este răspunsul nesatisfăcător cântat în minarete. Imamii cântă: „Dumnezeul cel mare și milostiv te-a osândit la o viață de vaiuri.” Eu fug de aceste cuvinte groaznice. Așa că atunci când Barnabas m-a invitat într-o zi blândă de toamnă să asist la un botez pe malul mării, am fost atras de acest ritual misterios de transformare. El mi-a spus că un om poate alege să aibă viață veșnică prin nașterea din nou în Isus, Mesia. Mi-a spus că botezul e un portal către o viață nouă.

Pe plaja cu pietricele se adunaseră douăzeci și ceva de bărbați și femei. Pescărușii alunecau pe deasupra noastră și am simțit prezența Celui Veșnic plutind și acolo. Am cântat cântări și am spus mărturii, iar trei persoane au coborât în apă. Ultimii au fost Barnabas și Ozcan, omul care avea să fie botezat de Barnabas. Barnabas și-a ridicat mâna, îndreptând-o spre cer și a spus: „Ozcan, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov te-a izbăvit de frică și ură. Dumnezeu L-a trimis pe Isus să vă ierte și să vă dea viață veșnică. Din această apă, te vei ridica să trăiești ca cetățean al Împărăției cerului.”

Au mai fost spuse câteva cuvinte, apoi Barnabas l-a culcat pe Ozcan sub apă, pe spate, de parcă l-ar fi înecat, de parcă l-ar fi întins într-un sicriu. Ozcan s-a ridicat din nou într-o clipită și l-a îmbrățișat pe Barnabas. În timp ce toți cei din jurul meu au început să cânte, am continuat să mă uit la apa din care se ridicase Ozcan. Vântul a început să sufle și a părut să-mi șoptească la ureche: „Tu ești următorul, Ishmael.” Am zâmbit în timp ce mă îndreptam spre Barnabas și i-am spus: „Eu, prietene, eu voi fi următorul.”

Eu sunt Ishmael, născut în Haran. Tânjesc să devin un adevărat fiu al lui Avraam.