[luni, 20 iunie]

SECȚIUNEA III

Câți nu ar fi trecut indiferenți pe lângă femeia aceasta! Ea l-a ignorat pe Isus, iar El ar fi putut să o ignore, la rându-I. Ea nu L-a căutat pe El, dar El a căutat-o pe ea. Această femeie samariteană trăia o viață de păcat. Cu toate acestea, în ciuda cicatricelor rămase în urma numeroaselor decizii greșite și a relațiilor distruse, ea rămăsese sensibilă la lucrurile spirituale. Chiar dacă avea cunoștințe doar la nivelul unui copil despre Mesia care urma să vină, ea păstra o credință ca de copil în acel Mesia. Cerul va fi umplut cu astfel de oameni, cândva distruși.

Exprimându-și credința, ea a spus gânditoare: „Știu că are să vină Mesia… când va veni El, are să ne spună toate lucrurile” (Ioan 4:25).

„Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”, i-a zis Isus direct (versetul 26). Această femeie samariteană a priceput cu ușurință ceea ce rabinii învățați și inteligenți nu înțeleseseră. Ceea ce Isus avea să spună mai târziu era adevărat pentru această femeie: „În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: ‘Tată, Doamne al cerului și al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă așa ai găsit cu cale Tu’” (Luca 10:21).

Încântată să descopere că mult așteptatul Mesia Se găsea chiar la fântâna lui Iacov, femeia s-a grăbit să alerge în cetate și, plină de încântare, a căutat să-i aducă și pe alții la Isus. Ea băuse din apa vie și nu o putea reține, în timp ce se revărsa din ea. Fiind atât de mulțumită de apa vie, uitase de vasul umplut cu apă la fântâna lui Iacov.

Ea i-a chemat imediat pe toți cu care s-a întâlnit: „Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” (Ioan 4:29). Femeia a căutat să-și aducă la Isus toate cunoștințele și toți prietenii.

Abordarea a fost eficientă. Samaritenii Îl așteptau pe Mesia, care să le „spună toate lucrurile”. Acum, femeia i-a invitat să cerceteze ei înșiși dacă nu cumva Isus era Mesia. „Ei au ieșit din cetate și veneau spre El” (versetul 30).

Ce încântare a simțit Isus să o vadă pe această femeie eliberată din strânsoarea lui Satana! Ea, care fusese trădată și dezamăgită de bărbați, acum găsea siguranță și vindecare în Isus. Ea a fost schimbată și putea da mărturie despre diferența pe care o poate face „o mică discuție cu Isus” până și în cea mai degradată și mai umilită viață.

Mărturia ei a făcut o puternică impresie în cetate, căci „mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: ‘Mi-a spus tot ce am făcut’” (versetul 39).

Numai că „o mică discuție” nu a fost destul. „Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. Și ziceau femeii: ‘Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii’” (versetele 40-42).

Acești samariteni au descoperit cel mai important adevăr: salvarea lui Hristos este pentru toți oamenii.

Tu ai avut „o mică discuție cu Isus”? Crezi datorită mărturiei altora sau L-ai auzit chiar tu adresându-Se inimii tale? Poți da mărturie din experiența personală despre puterea lui Isus de a elibera din sclavia păcatului?

Poți avea o astfel de mărturie. Dacă încă nu o ai, de ce nu vorbești cu Isus despre nevoia ta? (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea III.)