[miercuri, 15 iunie] Pericolele ultimelor zile

Hristos vede răutatea de azi de pe pământ. El vede că sunt repetate păcatele din zilele lui Noe și ale lui Lot. Ce crime îngrozitoare sunt dezvăluite! Totul pare să fie agitat și stârnit cu putere de dedesubt. Entuziasmul crește mereu. Sărbătorile cumpărăturile și vânzările sunt aduse în biserică.

Străjerii strigă: „Vine dimineața, și este tot noapte”. Noaptea simbolizează răspândirea erorilor, a interpretărilor greșite și a deturnării adevărurilor din Scriptură. Fiecare soi de deziluzie este acum adus în față. Adevărurile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu sunt acoperite de o mulțime de teorii omenești. Erori mortale sunt prezentate ca fiind adevărul în fața căruia toți trebuie să se plece. Simplitatea evlaviei adevărate este îngropată sub tradiție.

Doctrina nemurii naturale a sufletului este una dintre erorile cu care vrăjmașul îl înșală pe om. Această eroare este aproape universală. Cine i-a spus însă omului că nu va muri? Cine i-a spus că Dumnezeu a pregătit o zonă din universul Lui pentru cei nelegiuiți, unde aceștia vor suferi neîncetat pentru veșnicie, fără nici cea mai mică speranță? Șarpele a fost acela. Dumnezeu a spus că păcătoșii vor muri, iar Satana, că nu vor muri. Mulți cred minciunile repetate ale șarpelui ca pe un adevăr autentic. Ei îi repetă cuvintele atunci când afirmă că Dumnezeu a poruncit ca păcatul să fie imortalizat într-un loc de tortură.

Aceasta este una dintre minciunile formulate în sinagoga dușmanului – o băutură otrăvitoare a Babilonului. „Toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei. Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți cu urgiile ei!”

O altă doctrină falsă este cea care afirmă că prima zi a săptămânii este Sabatul Domnului. Prin tradițiile moștenite de la Biserica Romano-Catolică, a patra poruncă din Decalog a fost trecută pe linie moartă. Prin acceptarea unui sabat fals, oamenii nu L-au onorat pe Dumnezeu, ci pe uzurpator, care s-a gândit că poate să schimbe vremurile și Legea. Multe erori periculoase au fost prezentate pentru a scăpa de adevăratul Sabat. Oamenii iau partea marelui răzvrătit și, în loc să accepte Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este, limpede și clar, s-au lăsat luați de valul ereziilor. Satana face ca bisericile și lumea să se găsească într-o armonie coruptă în privința acestui punct.

Noaptea, întunericul și prevestirile sumbre înconjoară lumea creștină. Apostazia față de Legea lui Dumnezeu este dovada acestei nopți adânci, întunecoase și, aparent, de nepătruns. Sunt prețuite sistemele care fac ca adevărul lui Dumnezeu să fie fără efect. Oamenii învață ca doctrină poruncile oamenilor, iar afirmațiile lor sunt privite ca adevăr. Oamenii au primit teorii fabricate de oameni. Prin urmare, Evanghelia a fost pervertită, iar Scriptura, aplicată greșită. La fel ca în zilele lui Hristos, lumina adevărului este ascunsă cât mai departe. Mai degrabă sunt onorate teoriile și presupunerile omenești, decât cuvântul Domului Oștirilor. Cuvântul lui Dumnezeu este denaturat, divizat și distorsionat de critica înaltă. Isus este recunoscut doar ca să fie trădat printr-un sărut. Apostazia există și, până la sfârșit, va cuprinde lumea. Caracterul ei hidos și influența întunecată vor fi văzute în lucrările nebunești ale Babilonului.

Însă, înainte de a-i pedepsi pe oameni pentru răutatea lor, Domnul le trimite o solie de avertizare. Înainte să le aplice judecata Sa, le dă o șansă să se pocăiască. El le amintește de păcatele lumii din timpul lui Noe și de faptul că nu i-a pedepsit pe oameni fără să-i avertizeze. Timp de o sută douăzeci de ani, au fost conștienți de această avertizare, dar nu s-au pocăit….

Destinul veșnic al oamenilor este condiționat de alegerea pe care o vor face: fie vor urma calea lui Dumnezeu, fie propria cale. Iar calea lor poate fi complet greșită. Sunt mai multe căi spre cer? Dacă ar fi așa, oamenii ar putea alege orice cale li se pare lor că li se potrivește. Dar nu există decât o singură cale adevărată. Hristos le-a spus ucenicilor: „Știți unde Mă duc și știți și calea într-acolo. Doamne, I-a zis Toma, nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea întracolo? Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. „The Review and Herald”, 16 martie 1897