[miercuri, 1 decembrie] Loialitatea față de Dumnezeu
Prin exemplul dat de Daniel și de tovarășii lui în Babilon, vedem că este imposibil să atingem standardele pe care Domnul vrea să le atingă copiii Săi în timp ce practicăm un fel de religie ușoară, înțelegătoare, care face abstracție de principii și se află sub controlul circumstanțelor.
Tinerii care vor să-I slujească Dumnezeului cerurilor nu pot să se angajeze în distracții lumești, să mănânce alimente scumpe și iritante sau să bea băuturi alcoolice fiindcă le-au fost puse înainte de oamenii onorabili sau înstăriți din lume, pe care se tem că i-ar ofensa, dacă le-ar refuza favorurile. Ei ar putea crede că sunt în mod special onorați și că politețea le cere să accepte favorurile oferite; dar loialitatea față de Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc, iar teama de a nu-L ofensa pe Domnul cerului trebuie să-l stăpânească pe fiecare creștin. Împăratul Babilonului a crezut că le acordă mari favoruri lui Daniel și tovarășilor lui; dar ei respectau poruncile lui Dumnezeu mai mult decât favorurile unui împărat.
Fiecare tânăr care vrea să fie de partea Domnului ar trebui să se întrebe următoarele lucruri: Ar trebui să-mi urmez înclinațiile și să-mi satisfac apetitul, sau să-mi urmez conștiința, să-mi păstrez capul limpede și puterile fizice întregi, abținându-mă de la orice activitate care le-ar slăbi? Ar trebui să cad pradă obiceiurilor lumii și să respect regulile și legile Babilonului sau trebuie să mă separ de fiecare obicei ce duce la degradare? Ar trebui să nu-L onorez pe Dumnezeu și mai degrabă să mulțumesc lumea?
La curtea Babilonului, Daniel și tovarășii lui și-au dat seama că erau în joc principiile și că nu-și puteau permite să facă vreun compromis cu ispititorul. Lumina și adevărul reflectate de la tronul lui Dumnezeu le erau mai dragi decât orice onoare pe care o puteau oferi oamenii. Tinerii din ziua de astăzi au privilegiul să fie la fel de fermi, de cinstiți, de modești și de plini de succes ca tinerii evrei din Babilon. Tinerii să-și aducă aminte că lecțiile scrise în profețiile vii sunt pentru chibzuința lor; ei trebuie să imite exemplul lui Daniel de a face binele. Dumnezeu l-a onorat pe Daniel și va onora fiecare tânăr care va alege calea urmată de Daniel pentru a-L onora pe Dumnezeu.
„Dumnezeu a dat acestor patru tineri știință și pricepere… a făcut însă pe Daniel priceput în toate vedeniile și în toate visele… În toate lucrurile care cereau înțelepciune și pricepere și despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toți vrăjitorii și cititorii în stele care erau în toată împărăția lui.” Tinerii din ziua de astăzi trebuie să fie educați să împlinească scopuri înalte și sfinte. Ei trebuie să învețe cum să fie copii ai lui Dumnezeu, prin sfințirea duhului și prin credința adevărului. Privind la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței lor, pot deveni părtași cu sfinții în lumină. Privind caracterul Răscumpărătorului lor, ei vor fi schimbați după chipul Său, având mintea Sa și fiind părtași naturii divine. Ei sunt elevi în școala lui Hristos, învățând în fiecare zi lecții de la Stăpânul divin.
„Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Noi trebuie să-l păstrăm continuu pe Domnul înaintea noastră. Aceia care fac astfel merg împreună cu Dumnezeu, cum a făcut Enoh, și, într-un mod imperceptibil, ajung să fie una cu Tatăl și cu Fiul. Zi după zi, în minte și în inimă este lucrată o schimbare, iar înclinațiile naturale, căile naturale, sunt modelate după căile și după spiritul lui Dumnezeu. Ei cresc în cunoștințe spirituale și ajung la înălțimea staturii depline de bărbați și femei în Isus Hristos. Ei reflectă caracterul lui Hristos înaintea lumii și rămân în El și El, în ei; aceștia duc la îndeplinire misiunea pentru care au fost chemați, aceea de a fi copii ai lui Dumnezeu – ajung să fie lumina lumii, o cetate așezată pe un deal, care nu poate să rămână ascunsă. „Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.” Cei care au fost luminați de sus transmit mai departe razele Soarelui Neprihănirii. – „The Youth’s Instructor”, 25 octombrie 1894
