Comuniunea constantă

Printre pericolele acestor ultime zile, unica siguranță pentru tineri este vegherea crescândă și rugăciunea. Tânărul care-și găsește bucuria în citirea Cuvântului lui Dumnezeu și în ora de rugăciune va fi constant înviorat de stropii din fântâna vieții. El va atinge un înalt nivel al desăvârșirii morale și o dezvoltare a gândirii, pe care alții nu le pot concepe.

Comuniunea cu Dumnezeu încurajează gânduri bune, aspirații nobile, percepții clare ale adevărului și scopuri înalte conform cărora să acționezi. Cei care au o astfel de relație cu Dumnezeu sunt recunoscuți de El ca fii și fiice. Ei ajung în mod constant mai sus și mereu mai sus, obținând o viziune clară asupra lui Dumnezeu și a veșniciei, până când Domnul îi face canale ale luminii și înțelepciunii pentru lume.

Rugăciunea nu este înțeleasă așa cum ar trebui. Rugăciunile noastre nu sunt făcute pentru a-L informa pe Dumnezeu cu privire la ceea ce El nu știe. Domnul este la curent cu secretele fiecărui suflet. Rugăciunile noastre nu trebuie să fie lungi și zgomotoase. Dumnezeu citește și gândurile ascunse. Noi putem să ne rugăm în secret, iar El, care ne vede acolo, în cămăruța noastră tainică, ne va auzi și ne va răspunde deschis.
Rugăciunile care Îi sunt adresate lui Dumnezeu pentru a-I spune de toate nenorocirile noastre, când nu ne simțim deloc nenorociți, sunt rugăciuni ipocrite. Domnul privește spre rugăciunea plină de căință a unui suflet zdrobit. „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.»”

Scopul rugăciunii nu este să producă vreo schimbare în Dumnezeu, ci să ne aducă în armonie cu El. Ea nu înlocuiește responsabilitatea și datoria noastră. Rugăciunea, oricât de des și de stăruitor ar fi făcută, nu va fi niciodată acceptată de Dumnezeu în locul zecimii. Rugăciunea
nu ne va plăti datoriile față de Dumnezeu. Slujitorii lui Hristos trebuie să se încreadă în Dumnezeu așa cum a făcut Daniel la curțile Babilonului. Daniel cunoștea valoarea rugăciunii, ținta și obiectul ei. Rugăciunilor pe care el și cei trei tovarăși ai săi le-au făcut lui Dumnezeu, după ce au fost aleși de împărat la curțile din Babilon, li s-a răspuns…

Tinerii au un exemplu în Daniel și, dacă ei sunt credincioși principiilor și datoriei, vor fi instruiți așa cum și Daniel a fost. Din punct de vedere omenesc, Daniel și cei trei prieteni au avut avantajul de partea lor în curțile Babilonului și chiar aici urmau să fie pentru prima dată testați. Principiile lor urmau să intre în conflict cu regulile și formalitățile regelui.

„Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui și din vinul de care bea el.” Trei ani trebuia să dureze această dietă, înainte ca examinarea să aibă loc, iar apoi urmau să fie aduși în fața regelui. Daniel și cei trei tovarăși ai lui nu au considerat că trebuie să se conformeze, întrucât făcea parte din obligația lor să asculte de porunca împăratului în ce privește hrana și băutura. S-au rugat cu privire la acest lucru și au studiat Scripturi- le. Educația lor a fost de așa manieră, că și în captivitate ei depindeau de Dumnezeu, iar după o cugetare atentă de la cauză la efect, „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului și cu vinul pe care-l bea împăratul și a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.”

Această cerere nu au făcut-o cu un spirit sfidător, ci ca și cum solicitau o mare favoare. Înfățișarea lui Daniel și a prietenilor săi era una pe care toți tinerii ar trebui să o aibă. Ei erau politicoși, amabili, respectuoși, având darul blândeții și al modestiei. Iar buna purtare a acestor tineri a obținut favoarea pentru ei. Despre Daniel citim: „Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători.” Și acum, când Daniel și tovarășii lui au fost testați, ei s-au așezat de partea neprihănirii și a adevărului. Ei nu se purtau capricios, ci cu inteligență. Ei au decis ca, dacă mâncarea cu carne nu a făcut parte din dieta lor anterioară, nu ar trebui să fie nici în cea viitoare și, pentru că vinul era interzis tuturor celor ce erau angajați în serviciul Domnu- lui, s-au hotărât să nu îl consume. Soarta fiilor lui Aaron a fost prezentată înaintea lor și știau că folosirea vinului va aduce confuzie simțurilor lor, iar îngăduința în dietă le va altera puterea discernământului. Aceste detalii au fost înregistrate în istoria copiilor lui Israel ca o avertizare pentru tineret, ca să evite toate obiceiurile, practicile și îngăduințele care L-ar dezonora în vreun fel pe Dumnezeu.

Daniel și prietenii lui nu știau care va fi urmarea deciziei lor; nu știau nici că aceasta i-ar putea costa viața; dar ei erau hotărâți să păstreze cărarea dreaptă și neabătută a temperanței chiar și la curțile imoralului Babilon. Ei au pus cazul lor în mâna lui Dumnezeu, și Domnul a cooperat cu ei. El a luat asupra Sa cazul lor pentru că ei s-au rugat Lui și au căutat sfat cu privire la ce direcție să apuce.

Tăria dobândită prin rugăciune către Dumnezeu ne va pregăti pentru îndatoririle zilnice. Ispitele, cărora zilnic le suntem expuși, fac din rugăciune o necesitate. Pentru a putea fi ținuți de puterea lui Dumnezeu prin credință, gândurile ar trebui să fie permanent înălțate într-o rugăciune tăcută. Când suntem împresurați și asaltați de influențe ce intenționează să ne conducă departe de Dumnezeu, cererile noastre pentru ajutor și putere trebuie să fie neobosite. Dacă nu este așa, nu vom reuși niciodată să avem succes în a ne îngenunchea mândria și a birui puterea ispitei de a fi indulgenți cu noi, ceea ce ne va ține departe de Mântuitorul. Lumina adevărului, sfințind viața, va descoperi celui ce o primește pasiunile păcătoase ale sufletului, care năzuiesc să-l stăpânească, ceea ce face necesar pentru el să-și întindă la maximum fiecare nerv și să-și exercite toate puterile pentru a-i rezista lui Satana, această cucerire putând s-o obțină prin meritele lui Hristos. – The Youth’s Instructor, 18 august 1898

ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECȚIE

1. Care este singura siguranță a tinerilor? _______________________________________________________

2. Care vor fi acei tineri care vor fi împrospătați mereu de stropii din fântâna vieții?_________________________________

Ce vor atinge tinerii aceștia? ______________________________________________________________________

3. Ce încurajează comuniunea cu Dumnezeu? __________________________________________________________

4. Numiți câteva lucruri pe care rugăciunea le face. _______________________________________________________

5. Cum au ajuns Daniel și prietenii lui la decizia de a nu mânca din hrana împăratului și de a nu bea din vinul lui? ______________

Cum i-a ajutat istoria lui Nadab și Abihu să se decidă? ____________________________________________

6. De ce S-a ocupat Dumnezeu de cazul acestor tineri? _____________________________________________

7. Ce va face rugăciunea pentru noi? ___________________________________________________________