Meditează, cu rugăciune, la cuvintele lui Ellen White din încheierea capitolului despre Ieroboam:

„Cu toate acestea, Domnul nu l-a părăsit pe Israel, fără ca mai înainte să facă tot ce putea fi făcut pentru a-l aduce înapoi la ascultarea de El. De-a lungul anilor lungi și întunecați, când conducător după conducător s-a ridicat sfidând cu îndrăzneală cerul și conducându-l pe Israel din ce în ce mai adânc în idolatrie, Dumnezeu a trimis solie după solie către poporul Său abătut. Prin prorocii Săi, i-a dat toate ocaziile să oprească valul de apostazie și să se întoarcă la El. […] Chiar și în ceasurile cele mai sumbre, unii aveau să rămână credincioși Conducătorului lor divin și, în mijlocul idolatriei, aveau să trăiască fără pată înaintea unui Dumnezeu sfânt. Acești credincioși erau socotiți ca făcând parte din rămășița evlavioasă, prin care planul cel veșnic al lui Iehova avea să fie în cele din urmă adus la îndeplinire.” (Profeți și regi, p. 108)