[miercuri, 22 ianuarie]

Citește textele biblice de la Repere și alege unul care te impresionează.

„În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mântuire și de care cineva nu se căiește niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.” (2 Corinteni 7:10)

„Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.” (Exodul 20:3,4)

„Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor.” (Isaia 42:8)

„Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18)

„Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.” (Isaia 55:7)

„Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.” (2 Cronici 7:14)

Ce crezi că încearcă Dumnezeu să-ți transmită prin acest text? Textul din 2 Corinteni 7:10, în traducerea Message a Bibliei în limba engleză, sună astfel:

„Iată ce efect are întristarea care ne readuce lângă Dumnezeu: produce în noi o transformare radicală; ne readuce pe calea mântuirii. Niciodată nu ne va părea rău pentru o astfel de durere. Dar cei care permit ca întristarea să-i îndepărteze de Dumnezeu sunt plini de regrete și sfârșesc pe patul de regrete al morții.”

Amintește-ți o situație în care ai fost cuprins de o întristare sfântă, pozitivă. Ce ai învățat din acea experiență?