[marți, 10 decembrie]

Citatul de la rubrica Flash din această săptămână prezintă situația amoriților, care au fost pedepsiți pentru păcatele lor, „binecuvântările” lor fiind acordate altora.

Flash

„Bătrânul conducător a rugat poporul… să hotărască dacă într-adevăr vrea să trăiască la fel ca neamurile corupte și idolatre din jurul lui. […] Dumnezeii amoriților nu fuseseră capabili să-și ocrotească închinătorii. Din cauza păcatelor lor dezgustătoare și degradante, națiunile acestea nelegiuite au fost nimicite, iar țara cea bună pe care o stăpâniseră mai înainte i-a fost dată poporului lui Dumnezeu. Ce nebunie pentru Israel să aleagă zeitățile pentru a căror adorare amoriții au fost nimiciți. «Cât despre mine» – spuse Iosua – «Eu și casa mea vom sluji Domnului». […] Apelurile sale au provocat un răspuns prompt: «Departe de noi gândul să părăsim pe Domnul și să slujim altor dumnezei».” (Patriarhi și profeți, p. 523, 524)

Citește Proverbele 13:22; 28:8 și Eclesiastul 2:26.

Omul bun lasă moştenire nepoţilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel drept. (Proverbele 13:22)

Cine îşi înmulţeşte averea prin dobândă excesivă strânge pentru cel milos faţă de săraci. (Proverbele 28:8)

Într-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înţelepciune, pricepere şi bucurie, dar celui păcătos îi dă slujba să adune şi să strângă, pentru ca apoi să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!“ (Eclesiastul 2:26)

Ce ne spun aceste versete despre prioritățile noastre? Cum putem evita soarta canaaniților?