[miercuri, 20 martie]

Reperele ilustrează două modalități de a-L „testa” pe Dumnezeu. Una presupune să te autocompătimești și să începi să te plângi, în  timp ce cealaltă reprezintă un act de credință.

 

Repere

„Puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul Oștirilor, și veți vedea dacă nu voi deschide pentru voi stăvilarele cerurilor și dacă nu voi turna peste voi binecuvântare până nu veți mai avea loc unde s-o țineți!” (Maleahi 3:10)

„Domnul i-a mai zis lui Iov: «Cel ce se ceartă cu Cel Atotputernic Îi va da Lui învățătură? Acela care Îl mustră pe Dumnezeu trebuie să-I răspundă!»” (Iov 40:1,2)

„Gustați și vedeți cât de bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmii 34:8)

„L-am căutat pe Domnul, și El mi-a răspuns; m-a izbăvit din toate temerile mele.” (Psalmii 34:4)
„Tu ești un adăpost pentru mine! Tu mă vei păzi de necaz, înconjurându-mă cu cântări de izbăvire!” (Psalmii 32:7)

O relație autentică este un proces. Avem încredere în Dumnezeu doar dacă Îl vedem intervenind pentru noi. Ne putem gândi la venirea lui Isus cu bucurie și siguranță doar dacă avem o relație cu Dumnezeu și știm că Îl vom vedea pe prietenul nostru cel mai bun venind pe nori.
Oferă câte un exemplu pentru cele două modalități de a-L judeca pe Dumnezeu: cea în care este vorba de autocompătimire și cea în care e vorba de un act de credință.