Ideea morții ca un somn este susținută de mulți alții, nu doar de adventiști. Martin Luther, reformatorul protestant din secolul XVI, a spus:

„Ar trebui să învățăm să ne vedem moartea în lumina care trebuie, astfel încât să nu ne alarmăm din cauza ei, așa cum se întâmplă din lipsă de credință; pentru că, în Hristos, nu este, într-adevăr, moarte, ci un somn liniștit, dulce și scurt, care ne aduce eliberare din această vale a plângerii, din păcat, din frica și caracterul definitiv al adevăratei morți și din toate neajunsurile vieții, iar noi ar trebui să ne simțim în si guranță și să nu ne facem griji, să ne odihnim în mod plăcut și ușor pentru un moment scurt, ca și când am ațipi pe o canapea, până în momentul în care el va striga și ne va trezi împreună cu toți copiii săi dragi, spre slava și bucuria sa eternă. Din moment ce o numim somn, ar trebui să știm că nu putem rămâne veșnic în această stare, ci vom fi din nou treziți și vii, iar timpul în care dormim nu va părea mai lung decât ca atunci când abia dacă am adormit.” – A Compend of Luther’s Theology [Un compendiu al teologiei lui Luther], editor Hugh Thomson Ker, Jr., pag. 242