Comentarii inspirate (st. 4)

Speranța, în Vechiul Testament

Sabat după-amiază, 15 octombrie

Ușor, ușor, porțile cerului se vor deschide pentru a-i primi pe copiii lui Dumnezeu și, de pe buzele Împăratului slavei, binecuvântarea va veni la urechile lor asemenea celei mai minunate muzici: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25:34).
Apoi, cei răscumpărați vor fi primiți în locașurile pe care Domnul Isus le pregătește pentru ei. Acolo ei nu vor mai fi împreună cu ticăloșii pământului, cu mincinoșii, idolatrii, cei necurați și necredincioși, ci vor sta împreună cu aceia care l-au biruit pe Satana și, prin harul lui Dumnezeu, și-au format caractere desăvârșite. Fiecare tendință spre păcat și fiecare imperfecțiune care îi afectează aici vor fi fost îndepărtate prin sângele lui Hristos și ei se împărtășesc de excelența și strălucirea slavei Sale care întrece cu mult strălucirea soarelui. – Lift Him Up, p. 54

Avraam credea că Isaac este fiul făgăduinței. Credea, de asemenea, că Dumnezeu i-a vorbit clar când i-a poruncit să meargă și să-l aducă pe Isaac ca ardere-de-tot. El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, ci a crezut că Dumnezeu, care, în providența Sa, îi dăruise Sarei un fiu la bătrânețe și care îi ceruse acum lui să ia viața fiului său, putea să dea din nou viață și să-l aducă pe Isaac înapoi dintre cei morți. …
… Când mâna lui Avraam s-a ridicat ca să-l înjunghie pe fiul său, îngerul lui Dumnezeu, care observase credința lui Avraam de-a lungul drumului spre Moria, l-a chemat din ceruri și i-a spus: „Avraame, Avraame! … Să nu pui mâna pe băiat și să nu-i faci nimic, pentru că știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu pentru Mine.” – Spiritual Gifts, vol. 3, pp. 106–107

Cât de scumpă este, pentru cei care i-au pierdut pe cei dragi din lumea aceasta, credința și speranța în făgăduința lui Dumnezeu care deschide înaintea lor perspectiva vieții viitoare nemuritoare! Speranțele lor se pot prinde strâns de realitățile nevăzute ale lumii viitoare. Hristos a înviat dintre cei morți ca prim rod. Speranța și credința îl întăresc pe om ca să poată trece prin umbra mormântului cu credința deplină că va ieși din el la viață veșnică în dimineața învierii. Oh, Paradisul lui Dumnezeu, căminul celor fericiți și binecuvântați! Acolo, toate lacrimile vor fi șterse de pe fețele tuturor. Când Hristos va veni a doua oară, „ca să fie proslăvit în sfinţii Săi” (2 Tesaloniceni 1:10), moartea va fi înghițită de biruință și nu vor mai fi nici boală, nici durere, nici moarte! …
Dătătorul vieții îi va chema pe cei răscumpărați la prima înviere și, până la momentul acela glorios, când trâmbița va suna și vasta oștire va ieși din morminte pentru biruința veșnică, fiecare sfânt care a dormit va fi păstrat în siguranță și păzit ca un giuvaier de preț, care este cunoscut pe nume de Dumnezeu. – That I May Know Him, p. 362

Duminică, 16 octombrie „Voi vedea totuși pe Dumnezeu”

Învățătura cu privire la a doua venire este nota dominantă a Sfintelor Scripturi. Din ziua în care prima pereche de oameni a părăsit cu durere Edenul, copiii credinței au așteptat venirea Celui Făgăduit pentru a doborî puterea nimicitorului și a-i aduce iarăși în paradisul pierdut. Bărbații sfinți din vechime priveau înainte către venirea lui Mesia în slavă, ca împlinire a nădejdii lor. Lui Enoh, al șaptelea urmaș al acelora care locuiseră în Eden, cel care timp de trei secole de viețuire pe pământ umblase cu Dumnezeu, i s-a îngăduit să privească de departe venirea Eliberatorului. „Iată”, zicea el, „că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor” (Iuda 14,15). Patriarhul Iov, în noaptea suferinței lui, exclama cu o încredere neclintită: „Știu că Răscumpărătorul meu trăiește și că Se va arăta la urmă pe pământ … voi vedea totuși pe Dumnezeu. Ochii mei Îl vor vedea și nu ai altuia” (Iov 19:25-27). – Tragedia veacurilor, p. 299

El ne invită să pășim împreună cu El pe calea ascultării smerite și pline de încredere. … Dacă noi alegem să trăim cu Hristos în veacurile nesfârșite ale veșniciei de ce nu L-am alege acum să fie prietenul nostru cel mai iubit și cel mai de încredere, sfătuitorul nostru cel mai bun și mai înțelept!

Este privilegiul nostru să avem în fiecare zi o umblare liniștită, apropiată și fericită alături de Isus. Nu trebuie să ne alarmăm dacă drumul nostru trece prin conflicte și suferință. Putem avea pacea aceea care întrece orice pricepere, dar asta ne va costa – vom avea de luptat cu puterile întunericului, va trebui să ne luptăm serios împotriva egoismului și a păcatului înrădăcinat în noi. Victoriile câștigate zilnic prin eforturi perseverente și neobosite de a face ce este bine vor fi foarte prețioase prin Hristos, Cel care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi ca să putem fi răscumpărați din toate păcatele și curățiți înaintea Lui ca un popor „plin de râvnă pentru fapte bune”. – Lift Him Up, p. 98

Tot cerul manifestă cel mai profund interes pentru binele nostru, pentru ca Satana să nu poată prelua controlul și să ne facă să ne asemănăm cu el în caracter. „Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele Neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd” (Maleahi 4:1,2). – Astăzi cu Dumnezeu, p. 123 (24 aprilie)

Luni, 17 octombrie „Din mâna Locuinței Morților” (NTR)

Domnul Hristos îi cere pentru Sine pe toţi aceia care au crezut în Numele Său. Puterea de viaţă a Duhului lui Hristos, care locuieşte în trupul muritor, leagă de Hristos fiecare suflet care crede. Cei ce cred în Domnul Isus sunt scumpi pentru inima Sa, deoarece viaţa lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Dătătorul vieţii va porunci: „Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi” (Isaia 26:19).
… Ei sunt scoşi din moarte prin puterea Mântuitorului care a locuit în ei când erau în viaţă şi pentru că au fost părtaşi naturii divine. – Solii alese, cartea 2, p. 271

Poate că aceia care sunt într-o strânsă legătură cu Dumnezeu nu vor prospera în lucrurile acestei vieţi, poate că, adesea, vor fi greu încercaţi şi loviţi. Iosif a fost calomniat şi persecutat pentru că şi-a păstrat virtutea şi integritatea. David, acel mesager ales de Dumnezeu, a fost urmărit de duşmanii lui nelegiuiţi şi vânat ca un animal de pradă. Daniel a fost aruncat în groapa cu lei pentru că a fost credincios şi nu a renunţat la supunerea sa faţă de Dumnezeu. Iov a fost deposedat de averile lui pământeşti şi atât de lovit de suferinţa fizică, încât a fost respins chiar şi de rude şi de prieteni, dar, cu toate acestea, el şi-a păstrat integritatea şi credincioşia faţă de Dumnezeu. …
Aceste exemple de oameni statornici prin tăria puterii divine sunt o mărturie pentru lume despre credincioşia cu care Îşi tine Dumnezeu făgăduinţele, despre prezenţa Sa continuă şi despre harul Său susţinător. – Mărturii, vol. 4, p. 525

Sacrificiul făcut pentru om a fost infinit, mai presus de capacitatea de a înţelege a celui mai puternic intelect; cu toate acestea, oameni care pretind că sunt beneficiari ai acestor privilegii cereşti, cumpărate pentru ei cu un preţ atât de mare, sunt mult prea egoişti ca să facă vreun sacrificiu real pentru Dumnezeu. Gândurile lor sunt îndreptate doar spre lume, spre lume, spre lume. În Psalmul 49 citim: „Ei se încred în avuţiile lor şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.” Dacă toţi ar putea să-şi aducă aminte şi să aprecieze, într-o cât de mică măsură, imensul sacrificiu făcut de Hristos, atunci s-ar simţi mustraţi pentru teama şi pentru egoismul lor extrem. – Mărturii, vol. 2, p. 197

Marți, 18 octombrie „Din adâncurile pământului”

David L-a rugat pe Domnul să nu îl părăsească la vremea bătrâneții. De ce s-a rugat astfel? El a văzut că cei mai mulți bătrâni din jurul lui erau nefericiți pentru că trăsăturile regretabile din caracterul lor se dezvoltaseră și mai mult odată cu înaintarea în vârstă. Dacă de felul lor fuseseră închiși și zgârciți, în anii târzii erau cu mult mai neplăcuți din cauza aceasta. …
… El privea înainte spre vremea când avea să fie bătrân și se temea că Dumnezeu îl va părăsi și va ajunge la fel de nefericit ca alți bătrâni pe care îi cunoscuse și că, astfel, le va da ocazia dușmanilor lui Dumnezeu să aducă ocară asupra Numelui Său. El s-a rugat fierbinte având această povară apăsătoare pe suflet [Se citează Psalmii 71:9,17,19]. …
Dacă [toți] ar vrea să ia poziția dorită de Dumnezeu pentru ei, ultimele lor zile ar fi cele mai bune, cele mai fericite. … Ei ar trebui să lase la o parte temerile și poverile și să își ocupe timpul în modul cel mai plăcut, pregătindu-se pentru cer. – Comentariile lui Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 3, p. 1148

Din zilele lui David nu mai domnise niciun rege care să lucreze cu atâta putere pentru ridicarea Împărăției lui Dumnezeu într-o vreme de apostazie și dezamăgire, așa cum făcuse Ezechia. Regele care era pe moarte Îl slujise pe Dumnezeul lui cu credincioșie și întărise încrederea poporului în Iehova, Conducătorul lor suprem. Și, asemenea lui David, el se putea ruga acum: …
„Căci Tu ești nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinerețea mea. Pe Tine mă sprijin din pântecele mamei mele.” „Nu mă lepăda la vremea bătrâneții; când mi se duc puterile, nu mă părăsi!” „Dumnezeule, nu Te depărta de mine! … ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, și puterea Ta neamului de oameni care va veni” (Psalmii 71:5,6,9,12,18).
Acela ale cărui bunătăți „nu s-au sfârșit” a auzit rugăciunea slujitorului Său. (Plângerile 3:22) …
Readus la puterea lui de mai înainte, regele lui Iuda a recunoscut în cuvintele unei cântări bunătățile lui Iehova și a făgăduit să trăiască restul zilelor slujind de bunăvoie Împăratului împăraților. Această recunoaștere a faptului că Dumnezeu fusese plin de îndurare față de el oferă inspirație pentru toți cei care doresc să-și petreacă anii spre slava Creatorului lor. – Profeți și regi, pp. 340–342

Faptul că sufletul este cuprins de descurajare nu înseamnă că Dumnezeu S-a schimbat. El este „același ieri, astăzi și în veci”. Când vedeți razele luminoase ale Soarelui neprihănirii, vă simțiți siguri de favoarea lui Dumnezeu, dar când norii se abat asupra sufletului vostru, nu trebuie să simțiți că sunteți părăsiți. … Păstrați ca pe o comoară lecțiile pe care vi le-a dat în providența iubirii Sale. Credința voastră să fie asemenea credinței lui Iov, astfel încât să puteți declara: „Chiar dacă mă va nimici, eu tot mă voi încrede în El.” Încredeți-vă în făgăduințele Tatălui vostru ceresc și aduceți-vă aminte de felul în care ați fost tratați de El în trecut, voi și ceilalți slujitori ai Săi; „fiindcă toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. – Minte, caracter și personalitate, vol. 2, p. 496

Miercuri, 19 octombrie „Morții Tăi vor învia!”

Ca urmare a păcatului lui Adam, moartea a trecut asupra întregului neam omenesc. Toţi, fără deosebire, merg în mormânt. Iar prin prevederile planului de mântuire toţi vor fi scoși din mormintele lor. „Va fi o înviere a celor drepţi și a celor nedrepţi.” „Și, după cum toţi mor în Adam, tot așa toţi vor învia în Hristos” (Faptele 24:15; 1 Corinteni 15:22). Dar se face deosebire între cele două categorii de oameni care sunt înviaţi. „Toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată” (Ioan 5:28,29). Aceia care au fost „socotiţi vrednici” de învierea spre viaţă sunt „fericiţi și sfinţi”. „Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere” (Apocalipsa 20:6). Dar aceia care n-au primit iertare prin pocăinţă și credinţă trebuie să primească pedeapsa nelegiuirii lor – „plata păcatului”. – Tragedia veacurilor, p. 544

Domnul Isus te iubește și dorește să Îl iubești și tu. Ar vrea ca tu să nu uiți că El Și-a dat viața Sa scumpă pentru ca tu să nu pieri și va fi mereu lângă tine ca un ajutor prezent în orice moment de cumpănă. Privește la Isus și spune-I despre fiecare încurcătură și încercare a ta! … Cere-I să te ajute și să te binecuvânteze și crede că El îți ascultă rugăciunile.
Tot cerul privește la tine cu un adânc interes. Un singur suflet pentru care a murit Hristos este mai de preț decât lumea întreagă. Aș dori atât de mult ca fiecare tânăr și fiecare tânără să poată aprecia valoarea unui suflet! Dacă ei vor vrea să I se predea lui Isus exact așa cum sunt, păcătoși și întinați, El îl va primi chiar în clipa în care în care I se dăruiesc Lui și Isus va pune Duhul Său în inima căutătorului smerit. Niciunul dintre cei care vin la El nu va fi dat afară. Poți să Îl iubești pe Isus din toată inima și El nu va dezamăgi această iubire și încrederea ta. – Our High Calling, p. 98

Marele comandant militar cucereşte naţiuni şi face să tremure armatele a jumătate de lume, dar moare dezamăgit şi alungat în exil. Filozoful care cutreieră universul, descoperă pretutindeni manifestările puterii lui Dumnezeu şi, fiind încântat de armonia lor, adeseori nu reuşeşte să vadă în aceste minuni uimitoare mâna care le-a creat pe toate. „Omul pus în cinste şi fără pricepere este ca dobitoacele pe care le tai.” Nicio speranţă a nemuririi pline de slavă nu luminează viitorul duşmanilor lui Dumnezeu. Dar eroii credinţei au promisiunea unei moşteniri de o mai mare valoare decât orice bogăţie pământească, o moştenire care va satisface toate dorinţele sufletului. Poate că ei rămân neştiuţi şi nerecunoscuţi de lume, dar sunt înscrişi ca cetăţeni în registrele cerului. – Tragedia veacurilor, p. 526

Joi, 20 octombrie Cei care dorm în țărână

Din ridicarea și căderea popoarelor, așa cum sunt redate în cărțile lui Daniel și Apocalipsa, trebuie să învățăm cât de fără valoare este slava exterioară și lumească. Cum a trecut Babilonul, cu toată puterea și măreția lui, … din care nu a mai rămas nimic! Ca „floarea ierbii” (Iacov 1:10) a pierit. … Numai ce este legat de planul Său și manifestă caracterul Său poate dăinui. Principiile Sale sunt singurele lucruri statornice pe care le cunoaște lumea noastră.
Un studiu atent al desfășurării planului lui Dumnezeu în istoria popoarelor și în descoperirea lucrurilor viitoare ne va ajuta să apreciem la adevărata valoare cele văzute și cele nevăzute și să învățăm care este scopul adevărat al vieții. Astfel, văzând lucrurile prezentate în lumina veșniciei, putem, asemenea lui Daniel și tovarășilor lui, să trăim pentru ce este adevărat, nobil și dăinuitor. Și învățând în viața aceasta principiile Împărăției Domnului și Mântuitorului nostru, acea Împărăție binecuvântată care va dăinui din veșnicie în veșnicie, putem fi pregătiți ca, la venirea Sa, să intrăm împreună cu El în stăpânirea ei. – Profeți și regi, p. 548

Din mansarde, din bordeie, din închisori, de pe eșafoduri, din munți și din pustiuri, din peșterile pământului și din adâncurile mărilor, Domnul Hristos îi va strânge la Sine pe toți copiii Săi. Pe pământ, ei au fost săraci, oprimați și chinuiți. Milioane de credincioși au coborât în mormânt acoperiți de acuzații infame, pentru că au refuzat să cedeze amăgirilor lui Satana. Copiii lui Dumnezeu au fost declarați de tribunalele omenești ca fiind cei mai ticăloși răufăcători. Dar este aproape ziua când „Dumnezeu va fi Cel care va judeca” (Psalmii 50:6, în engl.). Atunci vor fi răsturnate hotărârile omenești. „Domnul Dumnezeu … îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său” (Isaia 25:8). Fiecăruia i se va da o haină albă (Apocalipsa 6:11). „Ei vor fi numiți popor sfânt, răscumpărați ai Domnului” (Isaia 62:12). – Parabolele Domnului Hristos, p. 179

Hristos ar dori ca fiecare să aibă din belșug harul cerului. El vrea ca bucuria Lui să poată fi în tine și bucuria ta să fie deplină. … Mâna cea bună a lui Dumnezeu este asupra tuturor acelora care Îl caută, dar puterea și mânia Lui sunt asupra acelora care Îl părăsesc și își pun încrederea în ajutorul și prietenia lumii … .
Copiii lui Dumnezeu vor ști cine este ajutorul lor. Vor ști în cine se pot încrede cu totul și, cu ajutorul lui Hristos și fără încumetare, ei pot avea o încredere sfântă. Da, slujitorii Lui se pot încrede numai în El în deplină siguranță, fără teamă, privind la Isus, insistând în ascultare de cerințele Sale, lăsând la o parte tot ce îi leagă de lume, indiferent dacă lumea le oferă favoruri sau li se împotrivește. Succesul lor vine de la Dumnezeu și ei nu vor da greș din cauză că nu au bogățiile sau influența celor răi. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 354 (11 decembrie)