Comentarii inspirate (st. 9)

O viață trăită cu laudă

Sabat după-amiază, 20 august

Luați Cuvântul lui Hristos ca pe o garanție pentru voi. Oare nu v-a invitat Domnul să veniți la El? Să nu vă permiteți niciodată să vorbiți cu descurajare şi fără speranţă. Dacă veți face așa, veți pierde mult. Privind la aparențe și lamentându-vă când vin dificultăți și sunteți apăsați de necazuri, dovediți că aveţi o credință slabă și bolnavă. Trebuie să vorbiți și să lucrați ca și când credința voastră ar fi invincibilă. Domnul este bogat în resurse, deoarece lumea este a Lui. Priviți spre cer prin credință! Priviți la Acela care are lumina, puterea și eficiența!
În credința adevărată există o voioșie, o statornicie în principii și o fermitate în atingerea scopului propus, pe care nici timpul, nici oboseala nu le pot slăbi. „Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc” (Isaia 40:30,31). – Parabolele Domnului Hristos, pp. 146–147

Adesea, viața creștinului este plină de pericole, iar datoria i se pare greu de îndeplinit. El își imaginează o ruină iminentă în față și sclavie și moarte înapoi. Totuși vocea lui Dumnezeu spune cu claritate: Mergeți înainte! Să ne supunem poruncii, chiar dacă privirile noastre nu pot pătrunde întunericul. Obstacolele care ne împiedică să progresăm nu vor dispărea niciodată din fața unui om care stă pe loc, plin de îndoială. Cei care amână ascultarea până când toate incertitudinile vor dispărea și până când nu va mai fi niciun risc de a da greș sau de a fi biruiți nu vor asculta niciodată. Credința privește dincolo de dificultăți și se bazează pe ceea ce nu se vede, chiar pe Cel ce este Atotputernic, prin urmare ea nu poate fi înfrântă. Credința înseamnă să ne ținem strâns de mâna Domnului Hristos în orice situație grea. – Slujitorii Evangheliei, p. 262

Domnul dorește ca noi să vorbim despre bunătatea Sa și să mărturisim despre puterea Sa. El este onorat prin exprimarea laudei și a mulțumirii noastre. Dumnezeu spune: „Cine aduce mulțumiri ca jertfă acela Mă proslăvește” (Psalmii 50:23). În timpul călătoriei prin pustie, poporul Israel Îl lăuda pe Dumnezeu prin cântări sfinte. Călătorii peregrini au transpus în cântece poruncile și făgăduințele Domnului și le-au cântat pe întregul parcurs al călătoriei lor. Iar în Canaan, când se adunau cu ocazia sărbătorilor sfinte, comemorau lucrările minunate ale lui Dumnezeu și înălțau imnuri mărețe de recunoștință la adresa Numelui Său. În felul acesta, calea Domnului trebuia să fie cunoscută pe întregul pământ și mântuirea Sa, printre toate popoarele (Psalmii 67:2).
Tot așa trebuie să se întâmple și în zilele noastre. …
Dumnezeu dorește ca … noi să-I slujim cu bucurie în fiecare zi, trăind o viață nouă. El așteaptă cu nerăbdare să vadă că inima ni se umple de recunoștință pentru că numele noastre sunt scrise în cartea vieții Mielului și pentru că putem așeza toate necazurile noastre asupra Aceluia care ne poartă de grijă. Dumnezeu ne îndeamnă să ne bucurăm de faptul că suntem moștenirea Domnului, că neprihănirea lui Hristos este haina albă a sfinților Săi și că avem speranța binecuvântată a apropiatei veniri a Mântuitorului nostru. – Parabolele Domnului Hristos, pp. 298–299

Duminică, 21 august Cadrul pentru laudă

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (1 Tesaloniceni 5:18), pentru puterea lui Dumnezeu care vă păzește prin Isus Hristos. … Atunci când vă rugați pentru ajutor s-ar putea să nu simțiți toată bucuria și binecuvântarea pe care vă așteptați să le simțiți, dar, dacă credeți că Domnul Hristos vă va asculta rugăciunea și vă va răspunde, pacea Lui va veni peste voi. …
Dacă vă prindeți strâns de tăria Aceluia care este Ajutorul vostru puternic și nu stați la negocieri cu adversarul, nici nu vă plângeți de Dumnezeu, veți vedea cum făgăduințele Sale se împlinesc. Experiența pe care o câștigați azi în ce privește încrederea în El vă va ajuta când veți avea de înfruntat greutățile de mâine. În fiecare zi ar trebui să veniți cu încrederea unui copil tot mai aproape de Domnul Isus și de cer. Atunci când întâmpinați încercările și greutățile vieții cu o credință statornică în Dumnezeu, voi puneți la încercare iar și iar făgăduințele lui Dumnezeu și, de fiecare dată, veți învăța o nouă lecție a credinței. În felul acesta primiți putere să rezistați ispitelor și, când vor veni încercări și mai grele, veți putea să le răbdați. – Our High Calling, p. 326

„Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic – adică nu fiți neliniștiți peste măsură –, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” Ce privilegiu îi este oferit fiecărui om să se încreadă în Isus și să Îi spună orice lucru! „Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:4-7).
Aveți credință în Dumnezeu! Oricât de furtunoase ar fi timpurile, dacă priviți la Isus, care este Autorul și Desăvârșitorul credinței voastre, veți avea totul deplin în El. Rămâneți la vechile cărări, orice s-ar întâmpla! Să fiți bine înrădăcinați, întemeiați și zidiți în credința cea sfântă, o epistolă vie, citită și cunoscută de toți oamenii! – That I May Know Him, p. 212

[Spre sfârşitul anului 1891, … Ellen G. White a fost în Australia pentru a ajuta la întărirea lucrării începute recent acolo. … Curând după sosire, ea a fost copleşită de o boală îndelungată şi dureroasă. Următoarele pagini redau tăria ei sufletească în timpul acestei suferinţe. – Compilatorii ]
… În orele obositoare și lungi ale nopții, când somnul a fost în afara discuţiei, am dedicat mult timp rugăciunii, iar când fiecare nerv părea să ţipe de durere, când, dacă mă gândeam la mine însămi, mi se părea că ar trebui să îmi pierd minţile, pacea lui Hristos a venit în inima mea într-o asemenea măsură, încât am fost umplută de recunoştinţă şi mulţumire. Ştiu că Isus mă iubeşte, iar eu Îl iubesc pe Isus. În unele nopţi am dormit trei ore, în câteva nopţi am dormit patru ore, iar o mare parte din timp, numai două, şi totuşi, în aceste lungi nopţi australiene, în întuneric, totul pare a fi lumină în jurul meu şi mă bucur de o comuniune plăcută cu Dumnezeu. – Solii alese, cartea 2, pp. 233 –234

Luni, 22 august Rugăciunea care dărâmă ziduri

Nu se auzea nicio șoaptă, doar sunetul cadențat al pașilor în mare număr și răsunetul trâmbițelor care, din când în când, rupea liniștea zorilor dimineții. Zidurile masive din piatră rezistentă păreau că sfidează asediul oamenilor. Santinelele de pe ziduri au văzut cu spaimă crescândă că, după întâiul înconjur, au urmat al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea și al șaselea. Care putea fi scopul acestor mișcări misterioase? Ce eveniment nemaipomenit le stătea în față? Nu au avut mult de așteptat. În timp ce se încheia cel de-al șaptelea înconjur, lunga procesiune s-a oprit. Trâmbițele, care, pentru un moment, tăcuseră, au scos deodată un sunet ca un trăsnet, care a făcut să se cutremure și pământul. Zidurile solide de piatră, cu turnurile și crenelurile lor puternice, s-au clătinat, s-au zguduit din temelii și au căzut cu trosnet la pământ, în ruine. Locuitorii Ierihonului erau paralizați de groază, iar cetele lui Israel au intrat și au luat cetatea în stăpânire.
Israeliții nu câștigaseră biruința prin propria putere; biruința fusese cu totul a Domnului; de aceea, ca prime roade ale țării, cetatea și tot ce era în ea trebuiau consacrate ca jertfă lui Dumnezeu. În mintea israeliților trebuia să se întipărească faptul că, la cucerirea Canaanului nu era necesar să lupte pentru ei înșiși, ci, ca unelte, doar să execute voia lui Dumnezeu și să nu urmărească proslăvirea și îmbogățirea lor, ci sporirea onoarei lui Iehova, Împăratul lor. – Patriarhi și profeți, p. 491

„Prin credință au căzut zidurile Ierihonului” (Evrei 11:30). … Continuarea ceremoniei acesteia timp atât de îndelungat, înainte de prăbușirea zidurilor, le-a oferit israeliților prilejul de a-ș i dezvolta credința. Trebuia să li se imprime în minte că tăria lor nu stătea nici în înțelepciune, nici în puterea omenească, ci numai în Dumnezeul mântuirii lor. Trebuiau să se învețe să se încreadă cu totul numai în puterea Conducătorului lor divin.
Dumnezeu vrea să facă lucruri mari pentru aceia care se încred în El. Dacă poporul Lui nu are o putere mai mare este din cauză că se încrede prea mult în propria înțelepciune și nu-I dă prilej Domnului să-Și desfășoare puterea în favoarea lui. Dumnezeu îi va ajuta în orice nevoie pe copiii Săi credincioși dacă aceștia își vor pune pe deplin încrederea în El și-L vor asculta cu credincioșie. – Ibidem, p. 493

Domnul Hristos cânta adesea psalmul acesta [psalmul 66] și părți din Psalmii 68 și 72. Astfel, îi învăța pe alții în modul cel mai simplu și fără să Își atribuie Sieși învățătura. … Nu ar fi bine să cultivăm și noi recunoștința și să-I aducem Domnului mulțumiri prin cântări de laudă? Pentru că suntem creștini avem datoria să-L lăudăm pe Domnul mai mult decât o facem. Noi trebuie să aducem mai mult din strălucirea iubirii Sale în viața noastră. Când privim la Isus, pacea Sa și bucuria Sa sunt reflectate asupra noastră. Cu cât zel ar trebui să căutăm să ne prindem strâns de Dumnezeu, pentru ca fața noastră să poată reflecta razele strălucitoare ale iubirii Sale! Când sufletul nostru primește viață prin Duhul Sfânt, noi trebuie să exercităm o influență înălțătoare asupra altora care nu cunosc bucuria adusă de prezența lui Hristos. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 3, p. 1148

Marți, 23 august Viața de laudă

Domnul este bun și mare și vrednic de laudă. Să învățăm să-L lăudăm cu vocea și să conștientizăm faptul că în permanență suntem într-o companie excelentă – suntem chiar cu Dumnezeu și cu Fiul Său, Isus. Noi suntem priviți de lumile necăzute, de îngeri și de oameni. Înțelegerea acestui lucru ne va face să mergem înainte așa cum ne conduce Dumnezeu, cu o inimă hotărâtă și bine întărită. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 238 (17 august)

„Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! … Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale –, luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” „Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvânta” (Psalmii 8:1,3,4; 145:10).
… Bunătatea, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu se văd peste tot. În munți, în stânci, în dealuri și în văi, eu văd lucrările puterii divine. Niciodată nu mă pot simți singură când văd minunatele scene ale naturii. Călătorind prin câmpii și printre munți, am simțit cel mai profund respect, admirație și o recunoștință deosebită când am văzut prăpăstiile înfiorătoare și vârfurile semețe ale munților încununate cu zăpadă.
Munții, dealurile și văile ar trebui să fie pentru noi școli în care să învățăm despre caracterul lui Dumnezeu oglindit în lucrările Sale. Lucrările lui Dumnezeu, pe care le putem vedea sub tot felul de înfățișări – în munți, în coline și văi, în copaci, în arbuști și flori, în fiecare frunză și fiecare firicel de iarbă – ar trebui să ne învețe lecții minunate despre iscusința și iubirea lui Dumnezeu și despre puterea Sa fără margini.
Cei care studiază natura nu se pot simți singuri. Ei vor savura orele liniștite de meditație, pentru că simt că sunt aduși mai aproape de Dumnezeu când descoperă puterea Sa în lucrurile pe care le-a creat. – In Heavenly Places, p. 9

Nu trebuie doar să contemplăm slava lui Hristos, ci și să vorbim despre frumusețea caracterului Său. Isaia nu s-a mulțumit doar să privească slava lui Hristos, ci a vorbit despre El. Când David a început să mediteze la iubirea uimitoare a lui Dumnezeu, în inima lui s-a aprins un foc și a început să vorbească. El nu a putut să nu descrie ce a văzut și a simțit. Oare cel care poate înțelege, prin credință, planul minunat de răscumpărare, slava singurului Fiu al lui Dumnezeu, nu trebuie să mărturisească despre aceasta? Cine poate contempla iubirea de nedescris manifestată pe crucea de pe Golgota prin moartea lui Hristos ca să nu pierim, ci să avem viața veșnică, cine poate înțelege toate acestea și să nu aibă cuvinte pentru a-ș i exprima admirația față de slava Mântuitorului?
„În locașul Lui, totul strigă: Slavă!” (Psalmii 29:9). Cântărețul plăcut al lui Israel L-a lăudat pe Domnul cu harpa, zicând: „Voi spune strălucirea slăvită a măreției Tale și voi cânta minunile Tale. Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoșată și eu voi povesti măreția Ta” (Psalmii 145:5,6). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 43–44

Miercuri, 24 august Un martor care convinge

Cu surprindere, temnicerul auzise rugăciunile și cântecele apostolilor întemnițați. Când fuseseră aduși acolo, el văzuse rănile lor umflate și sângerânde, și totuși chiar el poruncise să le strângă picioarele în butuci. Se așteptase să audă din partea lor gemete și blesteme, dar, în loc de acestea, a auzit cântece de bucurie și laudă. Temnicerul adormise cu aceste sunete în urechi, dar a fost trezit de cutremur și de zgâlțâirea zidurilor închisorii. …
Asprimea cu care se purtase temnicerul față de apostoli nu trezise niciun resentiment. Pavel și Sila aveau spiritul lui Hristos, și nu spiritul răzbunării. Inimile lor, pline de iubirea Mântuitorului, nu aveau niciun colțișor pentru răutate împotriva prigonitorilor lor. …
O influență sfințitoare s-a răspândit printre cei întemnițați și mințile tuturor au fost deschise să asculte adevărurile rostite de apostoli. Ei erau convinși că Dumnezeul cărora Îi slujeau acești oameni îi scăpase din robie. – Faptele apostolilor, pp. 215–217

Apostolii nu au pus preţ pe viaţa lor, ci s-au bucurat că au fost socotiţi vrednici să sufere ocara pentru Numele lui Hristos. Pavel şi Sila au acceptat să piardă tot. Au fost biciuiţi şi aruncaţi cu brutalitate pe podeaua rece a unei temniţe, într-o poziţie teribil de dureroasă, cu picioarele ridicate şi fixate în butuci. Au ajuns atunci la urechile temnicerului plângeri şi nemulţumiri? O, nu! Din interiorul închisorii, glasurile lor străbăteau prin liniştea nopţii adânci în cântări de bucurie şi de laudă la adresa lui Dumnezeu. Aceşti ucenici erau încurajaţi şi animaţi de o dragoste profundă şi statornică pentru cauza Mântuitorului lor, pentru care sufereau.
Atunci când adevărul lui Dumnezeu ne va umple inima, ne va câştiga afecţiunea şi ne va lua în stăpânire viaţa, şi noi vom considera un motiv de bucurie să suferim de dragul adevărului. Nici zidurile închisorii şi nici eşafodul martirajului nu vor putea atunci să ne sperie sau să ne oprească din măreaţa lucrare. – Mărturii, vol. 3, pp. 406–407

Fiecare suflet este înconjurat de o influență proprie – o atmosferă care poate fi plină de putere dătătoare de viață, de curaj, de speranță și de parfumul plăcut al iubirii. … Prin atmosfera care ne înconjoară, fiecare om cu care venim în contact este afectat, indiferent dacă este sau nu conștient de acest fapt. …
… Mărturia tăcută a unei vieți credincioase, altruiste și evlavioase are o influență aproape irezistibilă. Prin faptul că manifestăm caracterul lui Hristos în viața noastră, noi cooperăm cu El în lucrarea de mântuire a oamenilor. Noi cooperăm cu Domnul Hristos doar dezvăluind caracterul Său în viața noastră. Și, cu cât sfera noastră de influență este mai mare, cu atât putem face mai mult bine. Când cei care se declară slujitori ai lui Dumnezeu vor urma exemplul lui Hristos, punând în practică principiile Legii în viața de zi cu zi, și când fiecare faptă a lor va dovedi că Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele lor ca pe ei înșiși, atunci biserica va avea puterea de a impresiona lumea. – Parabolele Domnului Hristos, pp. 339–340

Joi, 25 august O armă care cucerește

Cu încredere, Iosafat putea să-I spună Domnului: „Ochii noștri sunt îndreptați spre Tine.” Ani de zile, el învățase poporul să se încreadă în Acela care în veacurile trecute intervenise deseori ca să-i scape pe cei aleși ai Săi de distrugere totală, iar acum, când regatul era în primejdie, Iosafat nu stătea singur: „Tot Iuda stătea înaintea Domnului, cu pruncii, nevestele și fiii lor.” În unire, au postit și s-au rugat stăruitor Domnului să-i pună pe vrăjmașii lor în încurcătură, pentru ca Numele lui Iehova să fie proslăvit. …
Dumnezeu a fost tăria lui Iuda în această criză și El este tăria poporului Său astăzi. Nu trebuie să ne încredem în căpetenii și nici să-i punem pe oameni în locul lui Dumnezeu. Să ne aducem aminte că ființele omenești sunt supuse căderii și greșelii și că Acela care are toată puterea este turnul nostru puternic de apărare. În orice situaţie, trebuie să știm că lupta este a Sa.
Rezervele Sale sunt nelimitate, iar imposibilitățile aparente vor face biruința cu atât mai mare. – Conflict and Courage, p. 217

Încrede-te în Domnul din toată inima ta și El nu-ț i va trăda niciodată încrederea. Dacă Îi vei cere ajutor lui Dumnezeu, nu te vei ruga în zadar. Pentru a ne încuraja să avem încredere și să credem în El, Domnul vine lângă noi prin Cuvântul Său Sfânt și prin Duhul Sfânt și caută pe mii de căi să ne câștige încrederea. Dar nu este nimic care să-I facă mai mare plăcere decât să-l primească pe omul slab care vine la El rugându-L să-i dea putere. Dacă noi am avea inima și vocea gata să-L laude, și urechea Sa ar fi gata să asculte și brațul Său gata să ne salveze.
Nu s-a întâmplat niciodată ca Dumnezeu să Își ascundă fața și să nu asculte cererile copiilor Săi. Când nu a mai existat nicio altă posibilitate, El a fost un ajutor prezent în orice situație de nevoie. Dumnezeu te binecuvântează, sărman suflet lovit și rănit. Prinde-te de mâna Lui, ține-L strâns! El te va lua în grija Lui, pe tine, pe copiii tăi, poverile și necazurile tale, dacă tu Îi vei încredința Lui totul. – Letter 42, 4 iulie 1875

Dacă bunătatea plină de dragoste a lui Dumnezeu ar atrage din partea noastră mai multă recunoştinţă şi mai multă laudă, am avea mai multă putere în rugăciune. Am primi tot mai mult din dragostea lui Dumnezeu şi am avea tot mai multe motive să-L lăudăm. Voi, cei care vă plângeţi că Dumnezeu nu vă aude rugăciunile, schimbaţi-vă atitudinea şi felul de-a fi şi adăugaţi tot mai multă laudă la cererile voastre! Când veţi lua în considerare bunătatea şi îndurările Sale, veţi constata că şi El ia în considerare nevoile şi dorinţele voastre. …
Dumnezeul nostru, Creatorul cerului şi al pământului, declară: „Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte.” Tot cerul se uneşte în a-L lăuda pe Dumnezeu. Să învăţăm acum cântarea îngerilor, ca să o putem cânta atunci când ne vom alătura oştirii lor strălucitoare. Să spunem împreună cu psalmistul: „Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.” „Te laudă popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.” – Mărturii, vol. 5, pp. 317–319

Vineri, 26 august Studiu suplimentar

Fii și fiice ale lui Dumnezeu, „Întărește-te, căci Domnul este cu tine”, p. 202 (14 iulie);
Patriarhi și profeți, cap. 45, „Căderea Ierihonului”.